Autoportret Vincent van Gogh, capodoperă dispărută în război

„The Painter on the Road to Tarascon”, capodoperă a lui Vincent van Gogh din 1888, este pierdută din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, anchetatorii avansând mai multe teorii cu privire la ceea ce s-ar fi putut întâmpla cu această pânză.

În mod surprinzător, „Pictorul pe drumul spre Tarascon/ The Painter on the Road to Tarascon” este unul dintre cele șase tablouri de van Gogh despre care se crede că au fost pierdute sau distruse – un bilanț neobișnuit, având în vedere productivitatea pictorului.

„Pictorul pe drumul spre Tarascon” ocupă un loc important în opera lui Vincent van Gogh, deoarece este singurul autoportret care prezintă întregul corp al pictorului. Chiar dacă pictura nu va fi vreodată recuperată, încă există imaginea ei din anii 1930.

Autoportret însorit

Vincent van Gogh i-a trimis fratelui său, Theo, în august 1888, 36 de tablouri realizate în timpul șederii lui în Arles (Franța). Pictorul, critic la adresa muncii sale, a transmis: „Printre ele sunt multe de care sunt extrem de nemulțumit”. El a adăugat că le-a trimis doar pentru a-i oferi fratelui său o „vagă idee” despre locul pe care îl numea acasă.

Unul dintre aceste tablouri, un autoportret în ulei pe pânză de 45 pe 43 cm, care îl arată pe artist mergând pe un drum însorit ducând materiale de pictură, a fost cumpărat de Muzeul Kaiser Friedrich din Magdeburg (Germania) în 1919. Pictura a fost imortalizată într-o fotografie color, în anii 1930 – o decizie bună a personalului muzeului, deoarece este posibil ca lucrarea însăși să nu fi supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial.

Un incendiu devastator

„Pictorul pe drumul spre Tarascon” a fost scos din depozitul muzeului și mutat într-o mină de sare din apropiere pentru a fi protejat de bombardamentele britanice. În interiorul minei se afla și o fabrică de motoare cu reacție Luftwaffe BMW, care a luat foc la 12 aprilie 1945, după ce trupele aliate intraseră în țară.

Cauza incendiului, care a fost activ două săptămâni și a redus la cenușă interiorul minei, este încă incertă. Maiorul Michael C. Ross din cadrul programului Monuments, Fine Arts, and Archives, mai bine cunoscut ca Monuments Men, a precizat că acesta a fost declanșat fie „de persoane strămutate care au intrat în peșteră pentru a jefui”, fie „din cauza neglijenței gărzilor americane”, dar că nu există suficiente dovezi pentru a ajunge la o concluzie. Monuments Men and Women Foundation a oferit o recompensă de până la 25.000 de dolari pentru tablou.

S-a mai zvonit că „persoanele strămutate” ar fi fost muncitorii captivi care lucrau la fabrică, deși este la fel de probabil ca jafurile să fi fost comise chiar de naziști. Printre alți posibili vinovați se numără localnici și chiar personalul militar american.

Cu toate acestea, unii cred că tabloul ar putea fi încă pe undeva. Este cazul „Wider Hans Worst”, pamflet al teologului german Martin Luther, care a fost în mod surprinzător returnat la Magdeburg în 1996, după ce a fost crezut ars în incendiul din mina în care se afla și tabloul de Vincent van Gogh.

Foto: „The Painter on the Road to Tarascon”, 1888; credit foto: Kulturhistorisches Museum Magdeburg