Cea mai mare retrospectivă a pictorului Max Oppenheimer, deschisă la Muzeul Leopold
Muzeul Leopold din Viena readuce cu întârziere la viață, printr-o expoziţie, opera esențială a pictorului austriac Max Oppenheimer.
Această figură puțin cunoscută a modernismului vienez „a fost mereu în căutare de noi provocări stilistice”, explică pentru AFP directorul muzeului, Hans-Peter Wipplinger. Expresionism, Dadaism, Futurism, Cubism… opera sa reflectă „aproape cinci decenii de istorie a artei”, spune specialistul.
Cu această retrospectivă istorică, „Max Oppenheimer. Expressionist pioneer”, cea mai mare de până acum – peste 170 de lucrări expuse până la 25 februarie 2024 -, el speră să-i „facă dreptate”.
Născut în 1885 într-o familie de evrei din Viena, Max Oppenheimer a devenit o figură importantă a mișcării rebele Secession imediat ce și-a terminat studiile. Cu portretele sale monocrome ale lui Sigmund Freud, Tilla Durieux și Stefan Zweig, a intrat în competiție cu Oskar Kokoschka, care a dus o campanie de presă virulentă împotriva sa, acuzându-l de plagiat.
Stil asemănător cu al lui Schiele
Spre deosebire de mulți dintre acoliții săi dintr-un oraș care clocotea atunci de creativitate, „MOPP”, pseudonimul său, nu a făcut nimic pentru a seduce. Deși contemporanii săi îi admirau lucrările de pictură, aceștia îl descriau adesea ca fiind antipatic și conflictual.
Nu și-a ascuns homosexualitatea, iar tânărul Egon Schiele, care îi aprecia spiritul liber, a venit să-l vadă pentru a-i cere părerea despre picturile sale. În 1910/11, cei doi artiști au împărțit același atelier. Și aceeași hârtie!
Expoziția dezvăluie un desen al lui Oppenheimer, ascuns pe spatele unei schițe a lui Schiele, care a fost prezentată de multe ori. Stilul lor este ciudat de asemănător.
Dar artistul iubitor de muzică, pentru o vreme obsedat de teme religioase și mitologice, avea să părăsească în curând Viena. S-a mutat de nouă ori în viața sa.
A fost stimulat de avangarda din Berlin și Paris și a fugit în Elveția pentru a scăpa de recrutare și, mai târziu, de naziști, care i-au denigrat „arta degenerată”.
A murit singur și în mizerie la New York în 1954, la vârsta de 68 de ani.
Prin urmare, organizarea expoziției a necesitat o investigație meticuloasă. Multe dintre tablouri au fost jefuite sau distruse, în timp ce altele sunt încă inaccesibile în colecții private.
„Self -Portrait”, Max Oppenheimer, 1911, Muzeul Leopold
De exemplu, un autoportret extrem de puternic este expus publicului pentru prima dată în 110 ani.
Acesta a aparținut colecționarului Oskar Reichel, care a fost jefuit în timpul celui de-al Treilea Reich, și a reapărut în aprilie într-un catalog de licitație înainte de a ajunge la Muzeul Leopold.
O întoarcere emoționantă la rădăcini, întrucât această instituție găzduiește cea mai mare colecție din lume de opere ale lui Egon Schiele, care pare să-și fi găsit un spirit înrudit.
Foto credit: Max Oppenheimer, Portretul lui Egon Schiele, 1910, Wien Museum
