Cele mai relevante lucrări ale lui Paul Klee
Paul Klee a experimentat, timp de câteva decenii, diverse medii, stiluri și forme, considerat fiind unul dintre cei mai îndrăzneți artiști ai secolului XX.
Artistul elvețian a fost muzician, în copilărie, apoi s-a dedicat artei în semn de protest față de tatăl său, profesor de muzică. Educația și experiența acumulate i-au permis să se exprime unic, să treacă fpră effort de la un stil la altul, de la un domeniu la altul. A studiat artele la München și a fost, la maturitate, unul dintre cei mai influenți profesori Bauhaus.
„Arta nu reproduce realitatea, ci o face vizibilă”, era crezul lui.
Paul Klee, născut în apropiere de Berna, în 18 decembrie 1879, și decedat la Locarno, în 29 iunie 1940, a ezitat mult timp între pictură, scris și muzică. După ce a studiat artele vizuale la München, a petrecut o bună perioadă de timp în Italia și a vizitat Parisul de două ori, în 1905 și 1912. Klee s-a căsătorit cu pianista germană Lily Stumpf, în 1906, și au avut un fiu, Felix Paul, născut anul următor.
Afectat de mai multe mișcări artistice, München a rămas orașul său până la război. Acolo i-a cunoscut pe Wassily Kandinsky și pe membrii grupului expresionist „Călărețul Albastru/ Blue Rider/ Der Blaue Reiter”, artiști interesați, printre altele, de arta populară și desenele pentru copii.
Klee s-a plasat mereu într-o lume intermediară: între figurație și abstracție, între pictură și muzică, între Est și Vest, între practică și teorie.
În 1920, s-a alăturat Bauhaus, școală de arte aplicate fondată la Weimar de arhitectul Walter Gropius. Ulterior, a fost remarcat de suprarealiştii francezi, care l-au văzut ca pe un „pictor mental”, după spusele lui Antonin Artaud.
A Man Sinking Before the Crown
„A Man Sinking Before the Crown”, gravură și acvatintă, din colecția MoMA, este o lucrare a lui din 1904 din seria „Invenții/ Inventionen”. După terminarea studiilor de artă, a petrecut mai mulți ani experimentând. A creat lucrări pe sticlă pe care o acoperea cu vopsea închisă la culoare și crea forme cu un ac. Gravura era o altă tehnică preferată.
Hammamet
Vizitarea orașului tunisian Hammamet împreună cu pictorul german Auguste Macke a avut impact asupra artei lui Klee. „City Hammamet in Tunisia” din 1914 este un exemplu. Pictura cuprinde elemente nereprezentative și demonstrează noua lui perspectivă asupra luminii și culorii.
In Franz Marc’s Garden
„In Franz Marc’s Garden” (1915), din colecția Albertina, a fost realizată în perioada Blue Rider, în care membrii grupării au dezvoltat teorii ale culorilor și s-au apropiat treptat de abstractizare. În timpul perioadei Blue Rider, Klee a explorat scrierile teoretice ale altor artiști și și-a dezvoltat propria abordare. La acea vreme, a lucrat mai ales cu peisaje simple.
Death for an Idea
Litografia „Death for an Idea” din 1915 este o operă protestatară față de război. Dacă Paul Klee a reușit să evite acțiunile militare, prietenii lui Auguste Macke și Franz Marc muriseră pe front. Ororile războiului, moartea și distrugerea în masă au dus la o serie de litografii și desene, inclusiv lucrarea „Death for The Idea”.
Ad Parnassum
„Ad Parnassum” a fost creată în 1932, în perioada Dusseldorf, în anii Bauhaus ai lui Klee. Este una dintre cele mai mari lucrări ale lui, este considerată capodopera lui Paul Klee și cel mai bun exemplu al stilului său pointilist.
Death and Fire
„Death and Fire” este ultima mare lucrare a lui Paul Klee, realizată în 1940, când se afla deja de doi ani în exil în Elveția, unde a dezvoltat o boală autoimună care i-a curmat viața. Într-un mod care sugerează hieroglifele antice, Klee a codificat cuvântul german pentru moarte, „tod”.
Forma unui craniu, simbolul antic al mortalității, al întunericului etern și al inevitabilității morții, e transformată într-o mască distorsionată. Unii istorici de artă leagă stilul din „Death and Fire” de explorările lui Klee privind picturile rupestre și arta antică. Această interpretare evidențiază frica primară de moarte și suferință care l-au acaparat pe artist în ultimele luni ale vieții sale.