Cinci ani pe urmele unuia dintre cele mai faimoase tablouri din lume

Autoritățile franceze au urmărit timp de cinci ani unul dintre cele mai faimoase tablouri din lume, furat de la Muzeul Marmottan în 1985. Povestea a avut numeroase răsturnări de situație.

La 27 octombrie 1985, „Impression, soleil Levant”, celebra imagine a portului Le Havre care a dat numele mișcării impresioniste, a fost furată împreună cu alte nouă tablouri celebre. În mai puțin de cinci minute, hoții au învins paznicii și aproximativ patruzeci de vizitatori, înainte de a pleca cu prețioasa lor pradă, fără a lăsa nici cel mai mic indiciu.

În 1984, cinci lucrări de Corot, precursorul impresionismului, au fost furate din Muzeul Semur-en-Auxois din Burgundia. Cine au fost hoții? Au acționat la comandă? Și dacă da, la a cui?

Multe luni au trecut fără niciun indiciu. În cele din urmă, ancheta a luat o întorsătură neașteptată în cealaltă parte a lumii.

Șantaj pe tărâmul yakuza: „Data viitoare, veți primi tabloul înapoi în bucăți”

Tokyo, într-o seară de aprilie 1986. La serviciul cultural al ambasadei Franței, un vizitator ciudat a scos din buzunar cinci fotografii Polaroid cu celebrul tablou al lui Monet. „Poftim”, declară el. „Dacă vreți să recuperați asta, costă 500 de milioane de dolari”. Avertizate de șantaj, autoritățile franceze au încercat să mențină legătura, dar bărbatul și-a pierdut repede răbdarea. „Data viitoare”, amenință el, „vă veți primi tabloul înapoi, dar va fi tăiat în bucăți”.

Franța a cerut atunci intervenția autorităților japoneze, dar acestea au refuzat să coopereze.  Șantajistul a dispărut în neant. Dar oare capodopera lui Monet se afla într-adevăr în Țara Soarelui Răsare?

În Japonia, arta occidentală este cumpărată la suprapreț – o piață extrem de profitabilă infiltrată de mafia japoneză. Sunt yakuza, maeștrii traficului de artă, în spatele furturilor impresioniste din Franța? Aceasta este ipoteza moștenită de Mireille Ballestrazzi, care conduce această anchetă cu ramificații internaționale. După o serie de răsturnări de situație (implicând în special o bandă de spărgători de bănci din suburbiile Parisului), intervenția unui polițist cu o reputație controversată o va reorienta definitiv spre o altă mafie celebră.

Mafia corsicană a amenințat să „ardă tablourile în Place de la Concorde”

Charles Pellegrini a fost un personaj-cheie în anii ’70 și ’80, când conducea Brigada de represiune a criminalității locale. Originar din Corsica, fostul comisar de poliție nu a ezitat să se apropie de membri ai lumii interlope locale. În 1988, a primit un telefon de la unul dintre contactele sale. „Avem tablourile Monet”, a spus el, cerând în schimbul lor eliberarea mai multor gangsteri din temuta Brise de mer. În caz contrar”, amenința el, „aceste tablouri vor fi arse în Place de la Concorde”.

Comisarul Mireille Ballestrazzi a refuzat să cedeze șantajului, dar a petrecut doi ani lucrând la această pistă corsicană. Până la sfârșitul anului 1990, era sigură că operele din Muzeul Marmottan se aflau într-adevăr pe insulă. Și pregătea un raid de amploare în mediul mafiot local.

La 4 decembrie 1990, aproximativ cincizeci de polițiști au sosit în Corsica. La Porto-Vecchio, la domiciliul a doi frați suspectați de implicare în furt, unul dintre ei a povestit descoperirea din subsolul casei lor: „Într-o pungă, un set de fotografii Polaroid cu tablourile de la Marmottan”.

După ce a obținut în cele din urmă adresa unde erau ascunse tablourile, polițiștii s-au deplasat de urgență la fața locului. În apartamentul în care nu locuia nimeni se afla „un cufăr enorm din lemn, cu mânere. Am scos cutia de lemn, iar un coleg a căutat… Și o să-mi amintesc mereu”, mărturisește anchetatorul, copleșit încă de emoție, „primul tablou pe care l-am scos: Impression, soleil levant”. Toate tablourile furate din Muzeul Marmottan și pierdute în ultimii cinci ani erau acolo.