Cine a fost Simonetta Vespucci, muza eternă a lui Botticelli
La fel ca multe opere de artă celebre din Renașterea italiană, „Nașterea lui Venus” (1485) de Sandro Botticelli are o calitate mai mare decât viața. Pictura, care o înfățișează pe zeița romană a frumuseții ieșind dintr-o cochilie însoțită de alte zeități, a fost descrisă ca o alegorie a iubirii și renașterii, figura sa centrală transcendând nuditatea ofensatoare și senzuală a ființelor umane în favoarea purității și nobleții divine.
Cu toate acestea, această interpretare este doar o parte a poveștii. Ca și alți artiști renascentiști, Botticelli a lucrat cu un grup select de modele, iar Venus din această lucrare se presupune că se bazează pe favorita sa, Simonetta Vespucci.
O nobilă originară din Genova sau Porto Venere (Portul Venus), Vespucci – cumnata celebrului explorator Amerigo Vespucci – s-a mutat la Florența împreună cu soțul ei, Marco, în jurul anului 1469. În ciuda faptului că avea doar 16 ani, ea și-a câștigat imediat reputația de cea mai frumoasă femeie din Italia, iar artiștii s-au grăbit să îi surprindă chipul.
„Cea fără de pereche”
Botticelli nu a fost singurul artist din Florența care i-a cerut lui Vespucci să îi fie model. În timpul scurtei sale șederi în oraș, ea a pozat și pentru portretele lui Piero di Cosimo, care a pictat-o odată precum Cleopatra, și a servit drept sursă de inspirație pentru poeziile lui Luigi Pulci și Lorenzo Magnificul.
Un alt mare admirator a fost Lorenzo di Piero de Medici, care era șeful familiei de bancheri Medici și, după asasinarea fratelui său Giuliano, conducătorul de facto al Republicii Florentine din 1478 până în 1492. În timpul vieții, Giuliano s-a luptat cu Lorenzo pentru afecțiunea lui Vespucci, copleșind-o cu daruri prețioase și participând la un turneu de turnir în tot orașul cu un banner pictat de Botticelli care o numea pe Vespucci „La Sans Pareille” sau „Cea fără de pereche”.
Cu toate acestea, este foarte posibil ca Botticelli să fi fost cel mai înfocat admirator al lui Vespucci, asigurându-se că istoria va asocia aspectul ei cu cel al zeiței Venus însăși. Cu toate acestea, este interesant faptul că Botticelli nu a finalizat „Nașterea lui Venus” decât la aproximativ 10 ani după moartea lui Vespucci. În timp ce artistul a trăit până la vârsta (relativ) înaintată de 65 de ani, în 1510, Vespucci a decedat când avea doar 22 de ani. Documentele istorice arată că, după moartea ei, întregul oraș Florența a intrat într-o perioadă de doliu de o lună de zile.
Este demn de remarcat faptul că nu toți istoricii de artă cred că Vespucci a servit drept sursă de inspirație pentru „Nașterea lui Venus”. Istoricul Felipe Fernández-Armesto a susținut că „presupunerea vulgară” că ea a fost modelul pentru „toate frumusețile sale faimoase nu pare să se bazeze pe nimic mai bun decât pe sentimentul că cea mai frumoasă femeie a zilei ar fi trebuit să fie modelul celui mai sensibil pictor”.
Pe de altă parte, trăsăturile feței lui Venus a lui Botticelli se potrivesc cu cele ale portretelor pe care știm că Vespucci le-a realizat. De asemenea, știm că Botticelli a iubit-o atât de mult pe Vespucci încât a cerut să fie înmormântat la picioarele ei. Astăzi, mormântul său se află într-adevăr lângă cel al lui Vespucci, la Biserica Ognissanti din Florența.
Foto credit: Städel Museum, Frankfurt, Sandro Botticelli, „Simonetta Vespuci as a Nymph” (circa 1480)
