Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
Home  /  Artǎ   /  Emblematicul Muzeu Sursock din Beirut, redeschis după 3 ani de la explozia devastatoare din port
beirut,,lebanon, ,30,dec,2017.,sursock,museum,in,beirut,

Emblematicul Muzeu Sursock din Beirut, redeschis după 3 ani de la explozia devastatoare din port

Muzeul Sursock a fost redeschis, la trei ani după ce explozia din portul din Beirut a afectat clădirea și colecțiile de artă ale instituției. Mai mult de 2 milioane de dolari au fost strânși pentru a sprijini eforturile de restaurare a acestuia.

Acum, Muzeul Sursock poate fi din nou vizitat, după ce explozia – declanșată de tone de substanțe chimice depozitate necorespunzător – a redus la cenușă multe dintre picturile și colecțiile sale prețioase.

Construită în 1912 ca o vilă privată pe un deal cu vedere spre cartierul Achrafieh al orașului, reședința opulentă a integrat stilurile venețian și otoman. Proprietarul său, faimosul colecționar de artă libanez Nicolas Ibrahim Sursock, a lăsat moștenire casa poporului său, pentru a fi transformată într-un muzeu de artă contemporană, după moartea sa, în 1952.

Muzeul adăpostea artă libaneză datând de la sfârșitul anilor 1800, inclusiv lucrările distinsului pictor Georges Corm și biblioteca de 30.000 de fotografii a lui Fouad Debbas – una dintre cele mai mari colecții private de fotografii. Fotografiile provin din întregul Levant, o regiune care cuprinde țările din estul Mediteranei, din Turcia până în Egipt, din 1830 până în anii 1960. În 2008, un proiect de șapte ani a renovat și extins muzeul, relansându-l în 2015.

Clădirea, avariată de fluxul exploziei în proporție de 70% 

Explozia din 4 august 2020 din portul Beirut – aflat la doar 800 de metri distanță – a lovit muzeul în plin. Vitraliile i-au fost spulberate, ușile au fost aruncate în aer și aproape jumătate din operele de artă expuse au fost deteriorate. Explozia a distrus o mare parte din Beirut, provocând moartea a mai mult de 200 de persoane și rănirea a peste 6.000.

Distrugerile au fost fără precedent, a declarat directorul muzeului, Karina El Helou, un nivel nemaivăzut nici măcar în timpul războiului civil din Liban din 1975 – 1990. Clădirea a fost avariată în proporție de 70%, la fel și 66 dintre cele 132 de piese de artă expuse, a spus ea, citează Associated Press.

La două luni de la explozie, directorul de atunci al muzeului, Zeina Arida, a lansat o campanie de strângere de fonduri, estimând că pagubele se ridicau la aproximativ 3 milioane de dolari. În cele din urmă, muzeul a strâns mai mult de 2 milioane de dolari pentru a restaura clădirea și operele de artă, cu sprijinul Italiei, Franței, UNESCO și al unor organizații private.

Restaurarea a însemnat o muncă îndelungată și minuțioasă. Portretul lui Sursock a fost dus la Paris, împreună cu alte două piese de artă, și restaurat acolo. Experți din Liban și din străinătate au venit în număr mare la muzeu pentru a pune cap la cap sculpturile de teracotă deteriorate și pentru a repara rupturile și zgârieturile care au afectat picturile.

Vizitatorii pot vedea acum cinci expoziții de artă clasică și modernă – o mărturie a istoriei artistice și culturale a Libanului și a perseverenței poporului său în ciuda trecutului tulbure al țării.

Clădiri de patrimoniu, în pericol să fie transformate de dezvoltatori

Muzeul Sursock nu a fost singurul spațiu de artă afectat de explozia din port și restaurat în anii care au urmat.

Marfa Projects, o galerie aflată în apropierea uneia dintre intrările în port, a fost în cele din urmă reconstruită și redeschisă. Altele, cum ar fi Saifi Urban Gardens, un cămin administrat de o familie care, de-a lungul anilor, a devenit un centru cultural dinamic, cu ateliere de artă și un spațiu expozițional, au fost distruse și închise definitiv.

Fără sprijin financiar, multe clădiri de patrimoniu, inclusiv case din epoca otomană construite în secolul al XIX-lea și avariate în urma exploziei, ar putea fi vândute în cele din urmă dezvoltatorilor. Guvernul libanez, aflat în criză de bani, nu a fost în măsură să finanțeze proiecte majore de restaurare.