curatorial.ro / Artǎ / Expoziția de grup „Hug me Hard: Chapter #1″, la ICR Berlin

28 Aprilie 2023 /

Expoziția de grup „Hug me Hard: Chapter #1″, la ICR Berlin

Expoziția de grup „Hug me Hard. Chapter #1: Alexandra Boaru, Lucia Ghegu, Denise Lobonț” va fi organizată, în perioada 28 aprilie – 25 iunie, în spațiul Institutului Cultural Român de la Berlin [Ceci n’est pas une] Gallery, în colaborare cu Galeria Posibilă din București.

Lansată concomitent cu „Gallery Weekend Berlin” – eveniment de mare vizibilitate pe plan local -, expoziția pune în centrul său practici artistice ale unor voci tinere din rândul artiștilor români contemporani, alăturând lucrări dintr-o gamă largă de medii într-o instalație inter-medială ce investește întreg spațiul expozițional.

Deschiderea oficială a expoziției va fi însoțită de un live performance cu muzică electronică, susținut de artistul Daniel Bucurescu.

„Hug Me Hard”/ „Îmbrățișează-mă strâns” este un proiect ce mizează pe tensiunea și ambivalența lumii care ne înconjoară. Va include sculpturi textile, obiecte sonore, lucrări de fotografie și artă video, în tandem cu instalații de desene.

Îmbinând teme de mare actualitate în discursurile curatoriale internaționale, cele trei artiste emergente propuse pentru acest proiect prezintă un corp consistent de lucrări recente, realizate între 2020 și 2023.

Instalații despre condiția omului contemporan

Artista Lucia Ghegu caută punctele de intersecție dintre istoriile personale și cele universale, axându-și practica pe noțiuni recurente precum sentimentul de apartenență, înstrăinarea, comunitatea și spațiul văzut în cheie arhitecturală. Lucrările extrase din seriile „Self-made traps” (Capcane autogenerate), „Hugging Devices” (Dispozitive de îmbrățișare) sau „Global Positioning System” (Sistem de poziționare globală) formează, împreună, o instalație ce abordează condiția omului contemporan prin prisma echilibrului precar între comuniune și starea de dezorientare ori inadecvare.

Motivată de problematica identității de gen, Denise Lobonț folosește fotografia documentară ca un instrument de analiză critică și deconspirare a stereotipurilor înconjurând constructul social al masculinității „toxice”, perpetuate în societatea contemporană. Prin fructificarea întâlnirilor întâmplătoare, o doză sănătoasă de umor și ochiul iscoditor ce îi caracterizează demersul, Denise transformă în proiectul „Vânzătorii de Flori” legendara Piață de Flori din Rahova într-o scenă de cercetare antropologică. Înarmată cu aparatul ei analogic, artista se cufundă în spațiul neconfortabil deschis de încărcătura erotică implicită în aceste interacțiuni și generează un material vizual autentic, concentrat pe figura locală, profund atipică a florarului rrom – sensibil, modest, vulnerabil chiar.

„Cum ar fi să trăiești într-un ciclu continuu de schimbare a speciei de care aparții, asta garantându-ți posibilitatea la o viață care poate duce la nemurire, dar fără o autonomie de a alege ce să fii sau când să tranzitezi?”. Aceasta este întrebarea imposibilă de la care pornește investigația Alexandrei Boaru. În căutarea redefinirii condiției umane, artista croiește o țesătură fictivă, profund personală și perfect utopică: un univers speculativ în care legile evoluției, ale biologiei și geneticii, așa cum le cunoaștem, sunt complet răstălmăcite. Fără o delimitare fixă între specii, Alexandra creează un sistem simbiotic de coabitare bazat pe fuziunea – aleatorie și misterioasă – dintre regnuri. „Sunt o conștiință călătoare”, scrie ea.

Expoziția „Hug Me Hard #1ˮ inaugurează o nouă linie de program ce dorește să reunească și să confrunte practici artistice ale unor creatori emergenți, rezidenți în România și/sau Germania. Făcând vizibile poziții și gesturi artistice relevante în prezent pentru diversele direcții ale artei contemporane din România dar și de pe plan internațional, miza acestei serii de expoziții este de a veni în întâmpinarea și de a aduce în atenția publicului berlinez voci mai puțin vehiculate sau insuficient cunoscute la nivelul scenei artistice (inter)naționale, dar care demonstrează un potențial critic, estetic sau discursiv inconturnabil pentru preocupările teoretice și vizuale actuale.