Femei în artă – Dorothea Tanning, de la Suprarealism la pictură atemporală
Dorothea Tanning, pictoriță, sculptoriță și scriitoare, este unul dintre cei mai importanți și prolifici artiști ai secolului trecut. A explorat suprarealist visele ca manifestare a gândurilor reprimate, inconștiente, în picturi care combină familiarul cu necunoscutul pentru a explora tărâmuri paralele, temeri, dorințe și sexualitate. În contrast cu rolurile impuse femeilor în cadrul discursului suprarealist, figurile feminine ale lui Tanning refuză identitățile fixe.
Arcul stilistic al lui Tanning pornește de la suprarealism și se încheie la ceea ce a devenit o practică de pictură profund originală și atemporală.
Dorothea Tanning s-a născut în 1910 în Galesburg (Illinois) și a urmat cursurile Knox College din orașul natal, înainte de a studia pictura la Chicago.
În 1941, aflată la New York, i-a cunoscut pe dealerul de artă Julien Levy și pe prietenii săi suprarealiști refugiați din Franța ocupată de naziști. La sfârșitul anului 1942, artistul german Max Ernst i-a vizitat atelierul, a văzut un tablou – „Birthday” – și a rămas să joace șah. Aveau să petreacă 34 de ani împreună, la început în Sedona (Arizona), unde ea a continuat să picteze versiunile sale enigmatice ale vieții din interior, privind spre exterior: „The Guest Room”, „The Truth About Comets”, „Eine Kleine Nachtmusik”, „Interior with Sudden Joy”, „Insomnias”, „Palaestra”, „Tamerlane” și „Far From”.
„Birthday” (1942), Philadelphia Museum of Art
În 1956, ei au ales să se mute în Franța. Deși Parisul era cartierul general, au preferat liniștea din Touraine și Provence. În acea perioadă, Tanning a abordat sculptura moale, cu lucrări precum „Cousins”, „Don Juan’s Breakfast”, „Fetish”, „Rainy Day Canapé”, „Tragic Table”, „Verb”, „Xmas”, „Emma”, „Revelation or the End of the Month” și „Hôtel du Pavot Room 202”.
Rainy Day Canapé (1970), Philadelphia Museum of Art
Revenirea în SUA și scrisul
Max Ernst a murit la 1 aprilie 1976, iar Dorothea Tanning s-a confruntat cu un viitor solitar. A revenit în Statele Unite la sfârșitul anilor 1970, a continuat să picteze și a început să scrie. Poemele ei au apărut în numeroase reviste precum The Yale Review, Poetry, The Paris Review, The New Yorker, The Boston Review, The Southwest Review, Parnassus și în Best Poems of 2002 și 2005. Printre lucrările sale publicate se numără două cărți de memorii, „Birthday” și „Between Lives”, o colecție de poeme, „A Table of Content”, și un roman, „Chasm”.
On Avalon, 1987
Dorothea Tanning a murit în locuința ei din New York, la 31 ianuarie 2012. Avea 101 ani și tocmai își publicase cea de-a doua colecție de poeme, „Coming to That” (Graywolf Press, 2011).
Convolotus Alchemelia (Quiet Willow Window), 1998, Whitney Museum of American Art
În ultimii ani, lucrări ale artistei au fost prezentate în expoziții importante, precum Bienala de Artă de la Veneția din 2022, și în retrospective ample organizate de galeria Kasmin, Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía, Tate și MoMA. Anul acesta, când este marcat centenarul Suprarealismului, ea este inclusă în expoziția colectivă „Fantastic Visions: 100 Years of Surrealism from the National Galleries of Scotland”, deschisă până la finalul lunii august la Museum of Art Pudong (MAP) din Shanghai.
Fotografie principală: „Même les jeunes filles” (1966), Dorothea Tanning (c) Museo Reina Sofía / sursa foto: dorotheatanning.org
