Florin Ghenade și simbolurile memoriei și temporalității 

Expoziția „Arbori Bătrâni” a fotografului Florin Ghenade prezentată la Biju Gallery în perioada 29 august – 30 septembrie 2024 reprezintă o iterație, o selecție adaptată spațiului galeriei clujene, ce face parte dintr-un proiect mai amplu ce a fost prezentat pe parcursul timpului în spații precum Muzeul Național al Țăranului Român, Institutul Cultural Român Varșovia, Muzeul de Artă – Palatul Culturii Iași și Contemporary Art Ruhr (Essen, Germania).

Florin Ghenade a fotografiat timp de șase ani arborii bătrâni din România în călătoriile sale, aceștia devenind simboluri ale memoriei și temporalității, realizând astfel o serie de cadre fotografice în care esteticul și semnificația subiectului sunt în egală măsură importante. Imaginile reprezintă o documentare a unor realități concrete, susținute de istorii cunoscute sau necunoscute, însă cumulează deopotrivă un proces programatic de deplasare de-a lungul teritoriului țării și unul scenografic, de regie a luminii în jurul subiectului ce încheagă compoziția fotografică. Arborii lui Florin Ghenade se afirmă în spațiu asemeni unor totemuri ale memoriei, ce evocă senzații simultane de mister și totodată familiaritate, încifrând elemente pe care privitorul le descoperă de abia la o a doua privire și citire a imaginii. O referință pentru practica artistică a fotografului este Giordano Bruno, care percepe și înțelege lumina ca fiind mai mult decât o sursă solară, descriind-o ca fiind o lumină invizibilă în sine, dispersată prin cosmos și sădită peste tot, aceasta lăsându-ne să vedem lucruri absente, invizibile. O altă referință este Caravaggio și clarobscurul său specific, devenind un reper pentru maniera în care acesta folosește lumina pentru a arăta o instanță, o experiență dintr-un anumit moment.

Momente, într-o fotografie analog

Ghenade lucrează cu aparatul de fotografiat analog, format mare, Linhof Technika 3, cu plan film 4×5”, negativ care permite înregistrarea unei cantități de informație mai mare decât poate fi percepută tehnic, la o primă privire, despre subiectul fotografiat. Pentru imaginile din acest proiect, timpii de expunere au fost între 3 și 20 de minute, în funcție de locație și condițiile tehnice, timpi necesari distribuirii luminii pe arborele fotografiat. Acest aspect face ca imaginea să nu fie o înregistrare de o clipă a unui moment trecut, ci o serie de întâmplări și momente desfășurate în timp și surprinse într-o imagine.

Artistul mărturisește despre procesul artistic din spatele compozițiilor fotografice: „Odată cu noaptea s-a deschis o lume de posibilități. În primul rând, mi-a oferit fundalul de care aveam nevoie, iar în contrapunct arborele iluminat artificial cu reflectoare mari capătă un volum, o formă și texturi pe care nici nu le imaginasem. Devenea o cu totul altă făptură, cu alt duh decât în lumina zilei, vedere mult prea comună ca să ne scoată din ritmul diurn și să-l privim. Pe de altă parte, noaptea aruncă cunoscutul în întuneric. Iar întunericul e mister, cu asociații din zona ocultului, a fricii, a umbrei, a vechiului și a profundului în cultura omenirii, dar totodată (sau poate de aceea) noaptea e și lumea descătușărilor, a transformărilor, a revelării lucrurilor ascunse, într-un cuvânt, a posibilităților. E locul și timpul poveștilor și al legendelor”.

Un element important, ce materializează substratul conceptual al imaginilor, este raportul dintre om și natură/ natural și reacția/ percepția umană în fața naturalului. Arborii ajung la vârste înaintate și printr-o sinergie între modul în care omul lucrează pământul și relația pe care o are cu natura. Astfel, conceptul de natural nu este doar interpretabil, ci pe măsura experienței și înțelegerii noastre, variabil. Un cadru de percepție și înțelegere este și contextul social, economic și politic ce a suferit schimbări profunde în România ultimilor 30 de ani.

Negrul devine un punct nodal și de tensiune relaționat cu timpul, fotografia oferind în final o imagine în spațiu a unui mediu înconjurător, cu o dimensiune temporală proprie. O altă referință conceptuală gravitează în jurul lui Roland Barthes, care definește fotografia ca o fixare a timpului care a trecut. Regia luminii și a întunericului în compoziția fotografică conturează o direcție de citire a subiectului, provocând și menținând viu actul privirii. Astfel, arborii bătrâni fotografiați de Florin Ghenade devin, din punct de vedere tehnic, rezultatul unui proces de fotografiere construit laborios și metodic (care poate fi perceput ca act scenografic), iar din punct de vedere conceptual, martorii armoniei care există între om și peisaj.

Perspective interdisciplinare

În procesul de cercetare artistică și curatorială, „Arbori Bătrâni” a adus împreună perspective asupra subiectului într-un mod interdisciplinar, printre care se numără cele oferite de unii ca Tibor Hartel – conferențiar la Universitatea Babeş-Bolyai, Hubertus v. Amelunxen – profesor de studii culturale, Tom Joye – expert în managementul arborilor veterani în spaţiul urban, Simona Popescu – scriitoare, Diana Culescu – peisagistă, Ioana Popescu – antropoloagă.

În plus, a fost publicat un album ce cuprinde complexitatea proiectului, atât din punct de vedere estetic, cât şi conceptual, intitulat „Arbori Bătrâni. Să fie întuneric, da să fie lumină!”, rezultat al contribuțiilor autorilor Matei Câlția, Florin Ghenade, Wilhelm Lehmann, Alexandra Manole, Gellu Naum, Simona Popescu.

Despre Florin Ghenade

Florin Ghenade (n.1982, Roman) este fotograf, trăiește și lucrează în București. Este licențiat al Universității Naționale de Arte București, departamentul de Imagine dinamică și Fotografie.

Înainte de a opta pentru Facultatea de Arte Plastice, a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București. Cunoscut pentru proiectul „Arbori Bătrâni” expus la Muzeul Național al Țăranului Român, o documentare vizuală a valorilor naturale și patrimoniale, o poveste despre lumină și întuneric, Florin Ghenade este preocupat de fotografie ca mediu, propunând proiecte care vorbesc despre estetica imaginii. Fotografia, în acest caz, nu e un instantaneu, un moment surprins spontan, ci rezultatul unei căutări, al unui proces artistic atât intelectual – de concept, cât și tehnic – de realizare. Cu acest gând, natura, peisajul, sunt reprezentate de elemente definitorii, sustrase parcă din mediul natural și repovestite prin momentele ce le caracterizează pe fiecare în parte.

A expus la București, Cluj-Napoca, Șona (Făgăraș), Timișoara, iar în 2015 lucrările lui au fost parte din pavilionul României la Cvadrienala de Scenografie din Praga. În 2016, proiectul „Arbori Bătrâni” a fost expus în Essen (Germania), la Contemporary Art Ruhr.