Hărți ale memoriei realizate de Ioana Badea cu cenușă, pământ, foiță aurie, în expoziție/ galerie foto
Ioana Badea expune la Cărturești Verona lucrări recente, create cu cenușă, pământ, pigmenți, foiță aurie, elemente adunate de artistă din călătorii.
Cele nouă lucrări din expoziția „Memoria materiei – Călătorii între lumi” pot fi admirate în noul spațiu al Celulei de Artă, găzduit în librăria din centrul Bucureștiului, până în 28 august.
„Am început călătoriile acestea de prin anul II de facultate, când căutam tema pentru Licență. Am mers în direcția trasată de profesorul meu, am ales să redau în lucrările mele materiale din natură, strânse din călătorii, cu pământuri colorate, de regulă cele cu tonuri de roșu, cărămiziu, oranjuri din Grecia, cărora le-am dat un anumit sens”, a explicat Ioana Badea cum a ales să folosească aceste elemente.
Lucrarea principală din expoziție, „Exodul”, vorbește despre despărțire și drum, despre plecări care lasă în urmă urme grele, dar care nasc o altă lumină.
Pentru artistă, „pământul este viața”. „Cenușa și cărbunele, acela ars, pe care l-am strâns de la focuri de tabără, din sobă, însemna moarte, dar mi-am dat seama că poate însemna și un nou început. Iar foița de aur, simbol al spiritualității, nu sugerează opulență, ci lumina care ne călăuzește, de aceea am ales ca lucrarea principală să fie Exodul, mai sugestivă și mai ușor de înțeles”.
„Am pornit de la conceptul lui Ioan Scărarul, cu scara aceea care urcă și ne duce către o lume nouă, către spiritualitate. Și, dacă observați, am pornit de la zona aceea neagră, care este de fapt zona cu emoții negative, urmată în partea superioară de siluete care parcă se luptă cu ce ne luptăm noi toți, cu problemle cotidiene, cu temeri. În ‘Exodul’, aceste persoane caută să ajungă într-o lume mai bună, care poate fi o lume pe care și-o construiește fiecare, în funcție de evoluția pesonală. Asta sugerează scările”, a spus artista la vernisaj.
În fiecare lucrare, privitorul va descoperi ideea de la care a pornit artista, care îi îndeamnă „Să vreți să cercetați”.
Conceptul
„Am pornit de la călătoriile fizice și am încercat să sintetizez forma și să o duc într-o zonă abstracizată, să caut coeficiența limbajului plastic în natură și să o introduc în spațiul pictural. De aceea, am ales să reprezint faleza de la Balcic ca o barieră între timp și spațiu”, mai spune ea, subliniind că accentul este pus pe locuri, oameni, istoria locului.
Expoziția reunește lucrări realizate între 2023 și 2025, într-un parcurs coerent care reflectă preocupările constante ale artistei pentru dimensiunea ritualică a artei, pentru urmele lăsate de timp în și pe materie, dar și pentru spațiul fragil dintre destrămare și revelație.
„Fractura luminii” este o „ruptură între văzut și nevăzut, între materie și transcendență. Pământul și cenușa prind formă printr-o lumină aurie care deschide drumul spre interior.
„Contur sacru” propune o geometrie spritualizată. Cărbunele și marmura creează un spațiu al tăcerii ritualice, conturat de lumina aurului.
„Limbajul uitat al formei” este un apel la reamintirea unei limbi ancestrale, pe care material o cunoaște dar omul a uitat-o.
„Călătorie atemporală” este despre amintirea unei călătorii fără timp, în care urmele pașilor se dizolvă în cenușă și aur.
„Fereastra” este o invitație spre o lume interioară, spiritual.
„Trecerea ca ultim gest” evocă momentul de granite dintre lumi.
„Îmi asum intenționat imperfecțiunea texturilor, granulația brută, fisurile, tocmai pentru că ele vorbesc sincer despre fragilitate, despre trecere, despre sacralitatea lucrurilor aparent neînsemnate. Pentru mine, fiecare lucrare este o poartă deschisă – o fereastră între lumi. Între timpuri, între stări, între vizibil și invizibil. Îmi doresc ca privitorul să simtă nu doar imaginea, ci și vibrația materialelor, ritmul lor interior, poate chiar ecoul unei amintiri sau al unui vis uitat”.
Foto credit: curatorial
