INTERVIU – Artiști vizuali din Polonia și Spania, despre „arta inferioară” în plină renaștere
Maria Oblicka (Polonia) și Alexander Cabeza Trigg (Spania) sunt artiști vizuali, cineaști și antropologi care documentează moștenirea artistică ascunsă. Cei doi lucrează în prezent la documentarul „Utkane”, un portret impresionist al artistei poloneze Krystyna Wojtyna-Drouet, ultima reprezentantă a Școlii Poloneze de Textile.
Cum poate un film schimba percepția asupra textilelor, de la „meșteșug” la artă vizuală cu drepturi depline? Asta au explorat cei doi artiști în rezidență la Șona (jud. Brașov), primăvara aceasta. Proiectul lor este susținut de Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia.
Într-un interviu acordat curatorial, ei vorbesc despre experiența din timpul documentării și despre experiența din Transilvania, în timpul rezidenței de aproximativ două luni.
Maria Oblicka este o artistă multidisciplinară din Varșovia. Lucrează la intersecția dintre sculptură, instalație site-specific și film. Licențiată în Design și Comunicare Vizuală, cu un masterat în Sculptură la Academia de Arte Frumoase din Varșovia, în practica sa artistică explorează teme legate de opresiune, democrație acustică și feminism.
Este co-fondatoare a colectivului Krzak, un spațiu cultural și colectiv de permacultură din Varșovia, și a co-creat brandul sustenabil de in ŁYKO, câștigător al premiului Must Have Ł.dź Design Award din cadrul Festivalului Internațional de Design de la Łódź.
Alexander Cabeza Trigg este antropolog și cineast din Barcelona. Prin munca sa, încearcă să îmbine caracterul reflexiv și participativ al antropologiei cu libertatea și ambiguitatea pe care o abordare experimentală le poate aduce. Rezultatul este o practică documentară colaborativă, ancorată în contexte locale, care implică activ participanții în procesul creativ.
Este tutor în cadrul programului de master în Fotografie și Societate de la Academia Regală de Artă din Haga (KABK). Filmele lui au fost prezentate la festivaluri precum DocLisboa, Documenta Madrid, Festival dei Popoli, Punto de Vista, D’A și la Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona (CCCB).
Șona AIR (Artists in Residence) este un program-pilot de rezidențe inițiat de Fundația Ștefan Câlția care susține interdisciplinaritatea și colaborarea și care și-a propus să integreze în mod organic noi modele culturale în zona rurală, încurajând interacțiunea dintre rezidenții și contextul local, facilitând comunicarea cu sătenii, dar și cu împrejurimile.
De unde a apărut ideea de a face un film despre Krystyna Wojtyna-Drouet?
Alexander Cabeza Trigg: În 2018, Maria lucra la un material despre moștenirea țesătoriei în Polonia pentru o revistă de artă și cultură contemporană din Varșovia. Era interesată de cercul țesătoarelor din cadrul Școlii Poloneze de Artă Textilă – aceeași din care a făcut parte și Magdalena Abakanowicz, sculptoriță și artistă textilă poloneză de renume internațional. Așa a descoperit-o pe Krystyna Wojtyna-Drouet, una dintre ultimele reprezentante în viață ale acelei școli, care încă lucra în Varșovia. Maria a mers să o intervieveze, împreună cu două prietene, și a fost surprinsă să descopere că aproape nimeni nu știa de existența ei sau de atelierul în care lucra. Povestea părea prea frumoasă și rară ca să nu fie spusă.
Maria Oblicka: Apoi, în urmă cu doi ani, împreună cu Alexander am decis să începem un proiect de film – un portret al Krystynei, care avea atunci 97 de ani și continua să lucreze în același atelier în care lucra de peste 50 de ani.
În ce a constat munca voastră la Șona?
Alexander Cabeza Trigg: Pe parcursul celor două luni petrecute la Șona, ne-am concentrat în principal pe montajul filmului. Am început prin a revizui tot materialul pe care îl aveam – interviuri, sunet și imagine – apoi am căutat treptat o structură narativă și am rafinat-o.
După multe încercări, ezitări și reluări, am ajuns la o formă de care suntem mulțumiți și suntem acum pregătiți să intrăm în faza de post-producție: sunet și colorizare.
Când, unde ar putea fi văzut filmul?
Alexander Cabeza Trigg: Au trecut aproximativ doi ani de la primele filmări cu Krystyna. Ne propunem să finalizăm post-producția – mixajul de sunet și corecția de culoare – până în vară. Sperăm ca filmul să ajungă în circuitul festivalurilor internaționale și, poate, și la București, la un moment dat.
De ce credeți că arta textilă a fost marginalizată? Ce rol ar trebui să aibă astăzi?
Maria Oblicka: Mult timp, arta textilă a fost privită mai degrabă ca o formă de meșteșug, nu ca artă propriu-zisă – cel mai probabil din cauza sistemelor patriarhale. În secolul XX, era considerată o formă artistică „minoră”, asociată în mare parte cu femeile. Credem că această percepție s-a schimbat destul de mult – acum există o apreciere mult mai mare pentru această formă de expresie și pentru patrimoniul ei. E important să evidențiem munca acestor femei, în speranța că asta va inspira noi generații să descopere istoriile bogate care există în fiecare țară.
Din perspectiva Krystynei Wojtyna-Drouet, cum a evoluat percepția asupra artei textile? Din perspectiva voastră, ce s-a schimbat cu timpul?
Maria Oblicka: Krystyna a luptat toată viața cu un sistem care considera munca ei ca fiind „artă inferioară”. Într-una dintre conversațiile noastre, ne-a spus că în perioada comunistă i se permitea să participe la expoziții internaționale pentru că era văzută drept „o artistă naivă”.
Noi nu suntem experți în istoria artei textile, dar credem că percepția se schimbă și evoluează. Acum, artele textile cunosc o renaștere. Există un interes din ce în ce mai mare pentru acest mediu și credem că apar tot mai mulți artiști tineri care lucrează cu această tehnică într-un mod inovator.
Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-ați descoperit în timpul acestui proiect?
Alexander Cabeza Trigg: Cel mai interesant a fost să descoperim că, la 97 de ani, Krystyna merge săptămânal la sală, împreună cu prietenele ei.
Ce v-a plăcut cel mai mult la Șona?
Alexander Cabeza Trigg: Ne-a plăcut mult timpul petrecut la Șona. A fost prima noastră vizită în România și ne considerăm norocoși că am găsit un loc atât de potrivit pentru a ne finaliza proiectul. Ne-a inspirat mult natura din Transilvania – se întâmplă rar să fii înconjurat de un mediu atât de pur. Am venit cu mașina, așa că am explorat și împrejurimile – am ajuns la Viscri, Biertan și Brașov.
Ați întâlnit artiști locali? Cum găsiți scena culturală din zonă?
Maria Oblicka: Am fost mai ales în contact cu localnicii și cu câteva inițiative din Șona și din satele din jur.
Am descoperit Asociația Sătească „Șona Noastră”, care face o muncă minunată de conservare a patrimoniului satului și a arhivei sale fotografice, și, în satul vecin Mândra, am vizitat Muzeul de Pânze și Povești – un centru cultural dedicat patrimoniului textil, care lucrează și cu o arhivă fotografică locală.
Ce urmează pentru voi? Ce planuri aveți în viitorul apropiat?
Alexander Cabeza Trigg: Maria va pleca într-o nouă rezidență artistică în Sopot, Polonia, la Goyki 3 Art Incubator, unde va lucra la un proiect și un film experimental pe peliculă Super 8, pe tema pierderii auzului și a percepțiilor greșite despre surditate.
Maria Oblicka: Alexander va merge în La Gomera, în Insulele Canare, unde va începe documentarea pentru un nou lungmetraj inspirat de Silbo Gomero, limbă veche a insulei exprimată prin fluierat.
