INTERVIU – Scenograful Bob Shaw, despre Epoca de Aur americană și cum a transpus-o în serialul „The Gilded Age”

Bob Shaw, reputat scenograf de teatru și film, vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre Epoca de Aur americană și cum a transpus-o în serialul „The Gilded Age”, producție originală HBO.

Serialul dramatic „The Gilded Age”, creat de Julian Fellowes (cunoscut pentru „Downton Abbey” și „Gosford Park”, pentru al cărui scenariu original a fost premiat cu Oscar), a revenit cu al doilea sezon de opt episoade.

Epoca de Aur americană a fost o perioadă de schimbări economice imense, de mari conflicte între vechile obiceiuri și sistemele nou-nouțe și de averi uriașe câștigate și pierdute. Serialul îi are în rolurile principale pe Carrie Coon, Morgan Spector, Louisa Jacobson, Cynthia Nixon și Christine Baranski.
Sezonul secund începe în dimineața de Paște a anului 1883, cu vestea că oferta Bertei Russell pentru o lojă la Academia de Muzică a fost respinsă. De-a lungul celor opt episoade ale sezonului, Bertha o sfidează pe doamna Astor și vechiul sistem și se străduiește nu doar să se impună în societate, ci și să preia, potențial, un rol de lider în cadrul acesteia. Reușește să finalizeze proiectul Metropolitan Opera, în timp ce Brooklyn Bridge este pe cale de a fi inaugurat, iar George Russell pornește propria luptă cu un sindicat în creștere la uzina sa siderurgică din Pittsburgh.
În casa familiei Brook, Marian își continuă călătoria de a-și găsi drumul în lume, predând în secret pictura la o școală de fete, în timp ce, spre surprinderea tuturor, Ada este curtată. Desigur, Agnes nu este de acord cu nimic din toate acestea.
În Brooklyn, familia Scott începe să se vindece în urma unei descoperiri șocante, iar Peggy își exploatează spiritul activist prin munca sa cu T. Thomas Fortune la NY Globe.

„The Gilded Age”, co-producție HBO și Universal Television, o divizie a Universal Studio Group, beneficiază de o scenografie realizată de Bob Shaw, care a lucrat, printre alții, cu Martin Scorsese, pentru pilotul miniseriei „Vinyl” și lungmetrajele „The Wolf of Wall Street” și „The Irishman”, acesta din urmă aducându-i o nominalizare la Oscar. A câștigat trei premii Emmy, pentru designul de producție al „The Gilded Age”, „Broadwalk Empire” și „Mad Man”, și a mai fost nominalizat pentru munca sa la serialul „The Sopranos”.

A studiat arta la Institutul Pratt din Brooklyn și a fost inițial scenograf de teatru. A lucrat mult timp cu Public Theater din New York, a semnat designul pentru reluarea pe Broadway a spectacolului „The Pirates of Penance”, cu Linda Ronstadt și Kevin Kline, dar și pentru producția originală de pe Broadway a spectacolului „The Mystery of Edwin Drood” și a numeroase producții pentru Shakespeare in the Park.

Care este diferența dintre scenografia pentru un astfel de serial și cea pentru „The Wolf of Wall Street”, „The Irishman” și „The Sopranos”?

Bob Shaw: Mare diferență este gestionarea locațiilor de filmare. Ai controlul asupra a ceea ce construiești, ce faci pe scenă, însă nu ai control atunci când ieși, când filmezi în locații. „The Gilded Age” este primul proiect la care lucrez a cărui acțiune are loc înainte de apariția electricității. În locurile în care am filmat exista curent electric, așa că am fost nevoiți să găsim soluții cum să ascundem asta. A trebuit să acoperim totul, să ascundem lumina. Este mai mult o chestiune de rezolvare a problemelor decât de scenografie. Trebuie mai întâi să neutralizezi totul înainte de a adăuga informație, de a face scenografia. La producțiile contemporane, când ești pe stradă, nu faci decât să fii acolo. Când am filmat primul sezon din „The Gilded Age”, eram undeva în statul New York, departe de oraș, am găsit un oraș în care autoritățile ne-au permis să acoperim străzile cu praf, pentru că era conform perioadei, iar macadamul apărea abia zece ani mai târziu. Asta este marea provocare, să găsești locuri în care să poți filma în acord cu acțiunea.

Ce a fost cel mai dificil pentru dumneavoastră în acest al doilea sezon și ce învățăminte ați acumulat?

Bob Shaw: Să realizăm clădirea Metropolitan Opera. Pentru a face asta, am filmat în mai multe locuri diferite – unul, pentru culise, altul, pentru hol, apoi pentru culoarele prin care treceau, la Academia de Muzică din Philadelphia, clădire care datează din anii 1850. Ne gândiserăm să o folosim în primul sezon, dar când ne-am dat seama că vom face clădirea operei în sezonul al doilea, am păstrat-o. Dacă aveam să facem asta, era singura clădire din țară care data din perioada adecvată. Trebuia să o păstrăm. Însă acolo nu existau balcoane, iar întreaga poveste era legat de asta. Din punct de vedere arhitectonic, clădirea era potrivită, dar nu avea loje. Așa că am construit cinci, suspendate la vreo șase metri, și le-am făcut să pară că sunt încadrate primului și celui de-al doilea balcon. Pentru mine, folosirea efectelor vizuale se schimbă continuu și trebuie să fiu mereu la curent cu asta. La începutul carierei mele, nu prea erau folosite efectele vizuale. Dacă erau, erau foarte limitate și foarte scumpe. Costa 100.000 de dolari pe cadru fix să faci o captură digitală, iar acum camera se mișcă și sunt momente în care echipa spune că nu are nevoie de fundal chroma. Așa că să fiu la curent cu cele mai noi tehnologii în efecte vizuale a devenit o parte importantă a muncii mele. Colaborarea cu departamentul de efecte vizuale este crucială. Acum, lucrurile se schimbă și în departamentul artistic – obișnuiam să facem desenele în creion, mergeam la departamentul de efecte și îi întrebam dacă pot face asta, acum le dăm modele 3D care sunt complete și doar lucrează peste ele.

Cât din ce vedem în serial este creat digital? Vă simțiți confortabil cu acest tip de lucru?

Bob Shaw: Mă simt mai confortabil acum. Oricât de mult am construi, și construim destul, trebuie să ne oprim la un moment dat. Strada noastră are doar o clădire și restul este făcut digital. Așa cum spuneam, acum 10-12 ani, când lucram la „Broadwalk Empire”, departamentul artistic nu avea propriile capacități digitale, iar acum sunt atât de mulți designeri de decoruri și ilustratori, artiști graficieni, care fac munca singuri, în 3D. Dacă este o clădire lângă platoul nostru, ea va fi creată digital. Avem un control pe care îl pierduserăm un timp. Mă simt mai confortabil acum că avem mai mult control. Eu nu fac prea multe producții a căror acțiune are loc în prezent, așa că mereu e nevoie să ștergi lucruri sau să adaugi lucruri. Atâta vreme cât avem documentarea, știu cum trebuie să arate și am controlul.

S-a întâmplat să aveți o idee care s-a dovedit a costa prea mult? Dacă primiți acest răspuns, îl luați care pe o provocare și realizați lucrul ăla cu ceva mai puțini bani?

Bob Shaw: Pentru primul sezon al serialulului, pare de necrezut, nu am primit astfel de răspunsuri. De fapt, chiar așteptam să vină cineva și să îmi spună că nu pot face ceva anume. Au fost decizii de genul să nu contruim bucătăria pentru casa Russell și să alegem un spațiu din Newport, unde am folosit mai multe clădiri. Uneori, eu aș fi spus să nu facem anumite lucruri, pentru că nu merita din punct de vedere al cheltuielilor, iar alteori nu am avut încotro decât să construim. Am construit vagonul de tren al lui George Russell, un decor complex, dar nu am avut de ales, mai ales că apare de mai multe ori în serial.  Și nu a fost nici măcar sugerat să îl facem mai puțin elegant sau… producătorii au fost hotărâți să facem serialul așa cum trebuia făcut.

Decorurile și costumele sunt opulente, au fost în vreun fel exagerate față de realitatea vremii? Ați intervenit în vreun fel? Ați adăugat ceva?

Bob Shaw: Este o zonă în care trebuie să fim precauți. Sunt chestiuni legate de culori, care sunt mai subliniate, mai aprinse. Când mergeți în muzee și vedeți costume din acea perioadă, remarcați că erau în culori vii, pentru că vopselurile pe care le aveau erau tot mai evoluate și puteau obține culori mai puternice. Este interant că, dacă mergeți în Newport și vedeți dormitorul Alvei Vanderbilt, pe care l-am folosit pentru a ne inspira pentru dormitorul soților Russell, este tot în culoarea lavandei. Se pare că, în acea perioadă, cineva care încerca să sintetizeze chinina pentru a trata malaria a inventat, accidental, producerea vopselei de culoarea lavandei. Astfel, au început să o folosească așa, pentru că o puteau produce. Chiar și regina Victoria, la un moment dat, a trecut de la negru la un viiolet foarte închis pentru doliul ei. Decorurile și costumele pot părea mai strălucitoare, dar sunt destul de precise. Unele detalii sunt puțin contemporane, dar nu în ceea ce privește culorile.

Dar ca design interior?

Bob Shaw: Nu. Avem noi decoruri și locuri noi. Când au organizat pretrecerea, trebuia să găsim o variantă să o facem mai impresionantă decât cea din primul sezon. Când Bertha are un eveniment de strângere de fonduri pentru Met Opera, după cină, când toată lumea iese pentru reprezentația cântăreței, vedeți un decor de operă. Am tot folosit flori, așa că am decis să avem un decor pictat și am acoperit covorul de pe trepte cu vopsea textilă. Nimeni nu s-a gândit, când a fost scrisă scena, că va fi un decor de operă, dar trebuie să găsesc altceva, ceva mai mult decât florile, pe care le-am folosit pe tot parcursul sezonului.

Credit foto: HBO