INTERVIU – Share, Tag or Dye Again, la Barcelona. Ștefan Dinu, despre tehnici eco de print alternativ

Ștefan Dinu, directorul tehnic al proiectului „Share, Tag or Dye”, ajuns la a doua ediție, vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre noua instalație, care ajunge luna aceasta la Barcelona și care va fi prezentată ulterior într-un festival la 2 Mai, apoi la București, și despre provocările apărute în realizarea ei.

Instalația „Share, Tag or Dye Again” a fost văzută în primăvară la Cluj-Napoca, apoi la Timișoara, iar în perioada 18 – 22 iulie, va fi prezentată la Experimental Photo Festival din Barcelona, după care va ajunge la Photo Trends Festival VSLO din 2 Mai, și, în septembrie, la 2/3 galeria din București.

Labirintul de cianotipie „Share, Tag or Dye Again”, proiect realizat de Asociația Fotografică Allkimik, reia discuția despre social media ca mediu de consum pentru artă și sondează cât timp petrec artiștii promovându-și lucrările în aceste medii versus timpul petrecut pentru creație. În urma noului apel lansat anul acesta, 313 artiști din 34 de țări de pe 6 continente au înscris link-uri din feed-urile lor de social media pentru materializarea unei noi instalații colective care pune din nou întrebarea: în ce măsură poate micul ecran contemporan, pe care îl deținem cu toții, să redea complexitatea unei lucrări de artă?

Ediția din 2023 a proiectului implică și o componentă extinsă de cercetare și experiment, în colaborare cu Institutul Național De Cercetare-Dezvoltare Pentru Textile și Pielărie, alături de dr. Elena Badea, cu focus asupra unor adaptări ale cianotipiei pe o serie de materiale sustenabile, dezvoltate de institut. Director artistic al proiectului este Sabina Suru, iar Andrei Tudose este inițiatorul și coordonatorul proiectului.

Care a fost principala provocare din perspectiva de director tehnic al acestui proiect?

Ștefan Dinu: Pentru „Share, Tag or Dye Again” am avut avantajul faptului că era un proiect recurent și asta ne-a permis să ne evaluăm mai corect resursele necesare, mai ales timpul necesar realizării instalației, care a fost destul de scurt – între închiderea open call-ului și prima expoziție la galeria Camera în Cluj-Napoca am avut o fereastră limitată în care am realizat cele peste 300 de printuri cyanotip. Pentru a putea fi gata la timp, am împărțit munca în funcție de abilitățile celor trei membri ai echipei de bază și am realizat un flux de producție care a început încă de la deschiderea call-ului. Am profitat și de faptul că a fost un apel necuratoriat, toți cei care aplicau erau acceptați în instalație, în limita celor 300 de printuri planificate.

Cum ați ales modalitățile de a transpune imaginile primite pe suport spre expunere?

Ștefan Dinu: Cianotipia și antotipia sunt cele mai prietenoase cu mediul dintre tehnicile de print alternativ. Mai mult, cianotipia îți permite imprimarea pe suporturi alternative. De altfel, ca un element de noutate la ediția de anul acesta, am avut o colaborare cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, în vederea experimentării cu diferite materiale ca suport pentru realizarea imaginilor. Imaginile cuprinse în instalație sunt printate pe suport textil, fapt care ne-a permis realizarea unei experiențe imersive, ca un feed analog prin care te plimbi ca printr-un labirint de imagini.

De ce ați ales antotipia și cianotipia? Care erau alternativele? Din punct de vedere al costurilor și complexității, acestea două sunt mai accesibile decât alternativele?

Ștefan Dinu: Pe lângă faptul că nu conțin chimicale cu efect asupra mediului, cele două tehnici nu sunt foarte costisitoare, dacă le comparăm cu tehnici alternative de print cum sunt carbon print, gumprint, dar mai ales albumen, platinotipie și paladium.

Cât timp ați lucrat pentru imprimarea celor peste 300 de imagini din noua expoziție?

Ștefan Dinu: Imprimarea imaginilor a presupus două etape, pregătirea negativului și impresionarea pânzei cu ajutorul negativului. Toată operațiunea a durat mai puțin de două săptămâni și, având în vedere că mare parte din muncă era calificată, nu am putut apela la voluntari. Am profitat și de faptul că unii dintre artiștii participanți la instalație au trecut pe la atelier, i-am implicat în printarea propriei imagini, asistându-i pas cu pas.

Există diferențe între prezentările programate? Cum va arăta expoziția din festivalul de la Barcelona?

Ștefan Dinu: Diferențe există între ele, generate în principal de structura și dimensiunea spațiilor în care va fi itinerată instalația. Dacă primele două galerii, din Timișoara și Cluj-Napoca, nu permiteau expunerea tuturor celor 300 de printuri o dată, la București, în galeria 2/3, și la 2 Mai, în festivalul Photo Trends, vor fi expuse toate cele 300 de printuri în același timp. La Barcelona, în cadrul Experimental Photo Festival, spațiul ne permite să expunem și instalația realizată anul trecut, în total mai mult de 500 de printuri pentru care am primit o incintă separată în cadrul festivalului.

Ce presupune partea de cercetare a proiectului? Vom vedea și concluziile? În ce formă?

Ștefan Dinu: Colaborarea cu cercetătorii de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, mai ales cu doamna Elena Badea, are ca scop testarea tehnicilor de print alternative pe diverse materiale naturale sau sintetice, mai ales pe materiale alternative, cum sunt pieile vegetale. Partea de cercetare este încă în plină realizare, iar concluziile vor fi prezentate la finalul proiectului, nu ne-am hotărât încă în ce formă, dar cu siguranță informațiilor vor fi diseminate în workshopurile Asociației Allkimik.