„L’Atelier Rouge” al lui Matisse, o operă fundamentală a artei moderne expusă la Fondation Vuitton
„L’Atelier rouge” a inspirat nenumărați pictori abstracți americani, lucru pe care Henri Matisse nu-l știa când a pictat această lucrare în 1911. Acum este expusă la Fundația Vuitton din Paris, unde ar putea dezvălui câteva dintre secretele sale.
Tabloul este compus din aproximativ cincisprezece pânze și sculpturi.
Pentru prima dată, expoziția „Matisse. L’Atelier rouge” reunește toate lucrările din tablou. Unele sunt celebre, precum „Le Jeune Marin II” (1906), expusă în Franța pentru prima dată după 31 de ani. Altele sunt mai puțin celebre, cum ar fi „La Corse, le vieux Moulin” (1898), expusă între 4 mai și 9 septembrie 2024.
Farfuria pictată de Matisse în 1907 în prim-planul tabloului „L’Atelier rouge” provine din colecția MoMA, la fel ca și tabloul în sine, achiziționat de muzeul newyorkez în 1949 și una dintre cele mai prestigioase lucrări ale sale, potrivit lui Ann Temkin, curatorul său șef.
Documente de arhivă inedite și alte lucrări oferă date despre contextul în care a fost creată această „pictură enigmă”, după cum spune curatorul general Suzanne Pagé, cum ar fi „La Fenêtre bleue” (1913) expusă la MoMA și „Grand Intérieur rouge” (1948) de la Musée d’art moderne de la Centre Pompidou.
O pictură sub forma unui manifest
Expoziția se deschide cu Matisse explicându-i colecționarului rus Serghei Shchukin că a făcut „ceva nou”. „Shchukin i-a comandat și i-a cumpărat nenumărate tablouri, printre care „La Danse” și „L’Atelier rose”, dar de data aceasta a refuzat”, spune Suzanne Pagé. În prima sa fază, pereții atelierului erau albaștri cu dungi verzi, podeaua roz și mobilierul ocru, reprezentând un interior cu o perspectivă tradițională. Matisse l-a lăsat să se odihnească timp de o lună și foarte repede l-a acoperit în întregime cu roșu venețian, folosind o tehnică foarte febrilă”, explică ea.
Matisse „nu o explică el însuși foarte bine. A avut o revelație”. Tabloul avea să „servească drept manifest pentru toți artiștii expresioniști americani și pentru generația următoare, cum ar fi Mark Rothko și apoi Ellsworth Kelly”, adaugă Pagé. La acea vreme, subliniază ea, „toată lumea credea că Matisse cădea într-un fel de rătăcire”.
El a fost expus la Londra, unde a fost primit foarte rece, așa cum a fost mai târziu la New York, Boston și Chicago, la prestigiosul Armory Show. A ajuns într-un club privat londonez înainte de a fi vândut unui galerist newyorkez în 1940 și apoi de a intra la MoMA în 1949.
Sursă de inspirație pentru Rothko
„Istoria artei nu ar fi fost la fel fără el. Este una dintre cele mai îndrăznețe picturi ale lui Matisse, pe care a realizat-o la începutul celor 40 de ani, și este un moment de experimentare a operei sale care a influențat cel mai mult istoria artei pentru restul secolului XX”, spune Ann Temkin, curatorul șef al MoMA.
„Când a sosit la MoMA în 1949, era o perioadă în care artiștii începeau să folosească formate foarte mari cu picturi pline de culoare. Se spune că soția lui Rothko se plângea că el se ducea mereu să admire „L’Atelier rouge”, la care artistul îi răspundea că, fără el, ea nu ar fi avut casa în care locuia, un fel de a spune că el însuși nu ar fi avut cariera pe care a avut-o”, mărturisește ea.
Alături de Matisse, Fundația prezintă o expoziție dedicată unui abstracționist american, Ellsworth Kelly (1923-2015), cea mai mare de acest gen organizată la Paris, unde a trăit mai mulți ani, intitulată „Formes et Couleurs”, în colaborare cu Muzeul Glenstone (Potomac, Maryland). Cunoscut pentru operele sale monocrome, la jumătatea distanței dintre pictură și sculptură, Ellsworth Kelly a realizat și decorul sălii de spectacole a Fundației Vuitton, chiar înainte de moartea sa.