Picturi hagiografice rare în Mexic, redescoperite după zeci de ani

Picturi hagiografice foarte rar întâlnite în regiunea mexicană Michoacán au fost redescoperite, după 80 de ani, în timpul restaurării unei biserici.

Lucrările efectuate la Templo de la Virgen de la Asunción din Santa María Huiramangaro au adus la lumină picturi uitate. Zeci de ani, interiorul bisericii a fost alb, cu mici accente albastre.

Noua restaurare, întreprinsă de Ministerul mexican al Culturii și de Institutul Național de Antropologie și Istorie (INAH), ce viza acoperișul, a scos la iveală picturi religioase din secolul al XVI-lea care acopereau tavanul bisericii istorice. Imaginile sfinților și martirilor – lucrări hagiografice rar întâlnite în regiunea Michoacán – fuseseră acoperite cu vopsea în anii 1940.

Templo de la Virgen de la Asunción a fost construit la începutul secolului al XVI-lea, când Santa María Huiramangaro a fost desemnată capitala regiunii, supervizând comunitățile San Juan Tumbio, Zirahuén și Ajuno. Clădirea reflectă stilurile arhitecturale Mudéjar, care prezintă motive ornamentate despre care se crede că au fost create de meșterii musulmani în secolul al XIII-lea, și Plateresque, estetică gotică târzie și renascentistă timpurie importată de franciscani.

Restaurarea, aproape de final

Biserica a căzut aproape în ruină în secolul al XVII-lea, când localitatea și-a pierdut statutul de capitală. Au fost păstrate ornamentele și mare parte din morfologia construcției, însă lipsa banilor a făcut imposibilă întreținerea pereților.

Experții au găsit dovezi ale unei restaurări din secolul al XX-lea. A fost folosită atunci vopsea acrilică pentru a retușa chipurile sfinților care, potrivit INAH, deși erau fidele desenelor originale, „erau destinate în primul rând să înfrumusețeze ornamentația prezbiteriului”. În timpul lucrărilor de remodelare din anii 1940, iconografia de pe bolta bisericii a fost pictată în alb, cu unele tușe albastre.

Recentele lucrări de restaurare au dus la îndepărtarea stratului vopsit și refacerea unor porțiuni lipsă din picturi. În plus, tavanul a fost curățat de praf și murdărie, consolidat și fumigat pentru a ține la distanță insectele care atacă lemnul. Alte elemente ale acoperișului, cum ar fi cornișele, pereții despărțitori și sculpturile franciscane au fost de asemenea reîmprospătate.

Aceasta reprezintă ultima etapă a unei restaurări majore a bisericii, care a început în urmă cu un deceniu, cu accent pe altarul principal. În ciuda unei modificări făcute pentru a împiedica prăbușirea unui perete, restauratorii au găsit artefactul într-o stare bună.
În 2022 și 2023, ei s-au ocupat de cornișele și sculpturile deteriorate și au înlăturat vopseaua pentru a descoperi foița de aur și policromia originală. În etapa următoare a proiectului, echipa intenționează să se ocupe și de celelalte altare ale bisericii.

Credit foto: INAH/ Ruber Dan Cázares Herrera