PORTRET. Joseph Mallord William Turner – pictorul peisajelor dramatice care a lăsat în urmă o operă grandioasă

Joseph Mallord William Turner (1775 -1851) a fost un pictor peisagist remarcabil, ale cărui studii ale luminii, culorii şi atmosferei au rămas în istoria artelor plastice şi care a lăsat în urmă o operă enormă, cu aproape 40.000 de lucrări cuprinse în arhiva Tate Britain din Londra.

Anii de început

Fiul unui bărbier, a fost trimis, la vârsta de 10 ani, să locuiască cu un unchi, în Brentford, Middlesex. Chiar şi primele sale desene indică existenţa unui talent aparte, apreciază specialiştii. Tatăl său obişnuia să vândă lucrările acestuia. În 1789, Turner a început să urmeze cursurile Academiei Regale, unde a început să îşi expună acuarelele. Îşi petrecerea verile călătorind prin ţară, în căutare de inspiraţie, realizând întâi desene, în carnetele sale, pe care apoi le transforma în acuarele. Opera sa timpurie era marcată de obsesia lui pentru acurateţe. Voia să ilustreze natura aşa cum o vedea, nu în stil liber.

În 1794 a început să lucreze pentru gravori şi a publicat în Copper Plate Magazine și Pocket Magazine. De asemenea, a realizat copii după John Robert Cozens, experienţă care l-a făcut să îmbrăţişeze o abordare poetică asupra naturii.

Începe să expună la Royal Academy

Primul tablou prezentat acolo, „Fishermen at Sea” (1796) a fost lăudat ca fiind rezultatul unei minţi originale. La 24 de ani, la cea mai fragedă vârstă permisă, artistul a fost ales să fie colaborator al Royal Academy şi trei ani mai târziu, a fost ales academician. În această etapă este vizibilă inspiraţia sa venită din operele vechilor maeştri olandezi ai secolului XVII.

Un excentric secretos

Turner era departe de a fi o persoană sociabilă, deseori văzut ca excentric. Se pare că a avut o relaţie cu o văduvă, cu care a avut doi copii. După ce mama lui s-a îmbolnăvit şi a fost internată, Turner a locuit cu tatăl, care a avut grijă de atelierul lui. În 1804 şi-a deschis o galerie privată unde şi-a expus operele. Asaltat de comenzi, era considerat unul dintre cei mai de succes artişti ai generaţiei sale.

A continuat să călătorească în căutarea inspiraţie şi prima sa descindere pe Europa continentală a lăsat o impresie puternică în sufletul său. De altfel, experienţa este imortalizată în lucrarea „Calais Pier” (1802–1803). În Franţa şi Elveţia a realizat peste 400 de desene. De asemenea, a studiat marii maeştri la Luvru.

A fost atras de peisajele marine pe care le-a imortalizat ca nimeni altul. De multe ori, personajele care îi populau tablourile erau scoase din mitologie, precum „Dido Building Carthage, or the Rise of the Carthaginian Empire” (1815).

Picturile în ulei nu au fost singura sa preocupare, deoarece nu a renunţat niciodată la gravură, prin intermediul căreia transpunea acuarele pe alt tip de material.

La maturitate devine tot mai pasionat de redarea texturii luminii pe pânză. A devenit atras de subiectele ce priveau vechea Cartagină. De altfel, ultima sa expoziţie de la Royal Academy, în 1850, a cuprins patru lucrări pe această temă.

Unul dintre cei mai bogaţi artişti ai timpului său

A alternat vizitele în Marea Britanie cu cele de pe continent, timp în care se dedica muncii sale şi studiilor ample ale peisajului. Cei care i-au cercetat opera apreciază că numărul de desene realizate în acea perioadă se ridică la 19.000.

În 1846 locuia într-o casă pe malul râului, alături de partenera sa de viaţă, Sophia Caroline Booth.

La bătrâneţe a devenit şi mai bogat şi mai secretos. Stilul său a trecut de la acurateţea arhitecturală a începuturilor la studiul culorii şi luminii şi modul în care acestea schimbă volumele, în pictură.

A murit în Chelsea, în 1851 şi este înmormântat în catedrala St.Paul.

Moştenirea

Dorinţa sa a fost să doneze mare parte din averea de 140.000 de lire sterline unei fundaţii care să susţină „artiştii decăzuţi” şi a transmis că oferă National Gallery lucrările sale, cu condiţia ca acestea să fie expuse, la un moment dat, într-un spaţiu dedicat doar lor.

Din cauza unor litigii pornite de rude îndepărtate, mare parte a averii le-a revenit acestora, iar operele au devenit bun naţional. Abia în 1908 Sir Joseph Duveen a deschis o galerie pentru mare parte a operelor sale, cuprinsă în Tate Gallery.

Toate desenele şi acuarelele sale au fost transferate la Brtish Museum după ce Tamisa a inundat Londra, în 1928. Ulterior, acestea au fost returnate la Tate.

Dar adevărata moştenire a lui Turner este cea artistică. Fără îndoială, a fost unul dintre cei mai mari pictori peisagişti ai secolului XIX. A făcut pionierat în ceea ce priveşte studiul luminii şi culorii şi astfel a anticipat într-o mare măsură impresionismul francez. Spre deosebire de artiştii care au venit după el, Turner credea că temele tablourilor trebuie să aibă dimensuni mitice, cu personaje eroice. Impresioniştii erau mişcaţi de pulsaţia vieţii comune.

Credit foto: Tate Britain