Proprietar de artă prin împrumut – Un târg pentru a scăpa de operele nevândute din ateliere

Zero Art Fair, o nouă acțiune de trei zile în nordul statului New York, permite artiștilor să își elibereze spațiile de depozitare oferind gratuit lucrări unor potențiali colecționari care, în mod normal, nu și le-ar putea permite.

Colecționarii trebuie să fie de acord, prin contract, cu o perioada de 5 ani până la deplina intrare în proprietate a ceea ce cumpără.

Conceptul târgului își are rădăcinile într-un contract dezvoltat pentru prima dată de artistul William Powhida în 2019. La acea vreme, Powhida primise multe lucrări înapoi de la galeria sa din Los Angeles. Atelierul lui din Bushwick era prea mic pentru a le depozita pe toate. De atunci, el s-a asociat cu colega artistă Jennifer Dalton pentru a crea Zero Art Fair, care va avea loc în Elizaville în perioada 19 – 21 iulie.

Potrivit contractului, proprietatea este transferată după o perioadă de cinci ani, dacă lucrarea nu a fost vândută. În această perioadă, cel care o împrumută rămâne în posesia operei, dar aceasta poate fi oricând vândută de artist. În orice moment după ce proprietatea este transferată, artistul ar avea dreptul la 50% din profit în cazul în care lucrarea se vinde.

„Știam că voi oferi aceste lucrări oamenilor, dar am vrut să creez un spațiu în atelierul meu. Celălalt lucru a fost că aceste lucrări au avut șansa de a fi vândute. Au fost în depozit pentru o lungă perioadă de timp”, spune William Powhida, citat de artnet.com.

El mai afirmă că piața este structurată astfel încât să acorde prioritate vânzării lucrărilor noi și, prin urmare, nu crede că cele vechi vor fi expuse din nou. A definitivat contractul cu ajutorul unui avocat, iar Powhida a deschis un site pentru a-și promova conceptul de „store-to-own”. A primit 400 de cereri de preluare a operei sale în doar două zile. Anul viitor se încheie primele perioade privind dobândirea lucrărilor. Nu există, momentan, niciun caz în care artistul trebuie să ia înapoi lucrarea împrumutată și nicio lucrare nu a apărut în licitații.

Condițiile de piață și soluții pentru artiști

Mulți artiști cunoscuți celor doi inițiatori ai târgului s-au plâns de-a lungul anilor de spațiul limitat de depozitare a lucrărilor lor și de costurile pe care le implică închirierea unuia.

„Artiștii nu se pot opri din a crea”, afirmă Jennifer Dalton. „Eu spun adesea că, dacă aș putea să mă opresc, aș face-o. Dar este o constrângere și, indiferent cât de mult se vinde din arta mea, tot voi face mai mult”.

Dalton, care conduce galeria Auxiliary Projects din Greenpoint, ce își propune să vândă lucrări la prețuri accesibile, adaugă că este „inconfortabil” pentru artiști să vorbească despre cum să scape de lucrările lor sau să discute despre condițiile de piață care i-au împiedicat să le vândă.

„Să-ți dai operele nu este o soluție viabilă la problemele cu sistemul de piață. Simțim că standardul este scăzut pentru a încerca alte modalități experimentale de a face lucrurile”.

Ideea de a oferi opere de artă nu este neapărat nouă. În 2006, Adam Simon a creat un site numit Fine Art Adoption Network – o platformă prin care artiștii puteau da lucrări spre „adopție”. Ceea ce nu făcea proiectul lui Simon era utilizarea contractului pentru a permite artiștilor să păstreze anumite drepturi asupra operelor.

Târgul echitabil

Organizatorii târgului spun că, la Zero Art Fair, va exiista o limită de o operă de artă pe zi pentru fiecare colecționar, pentru a menține lucrurile echitabile.

Ei au solicitat câte cinci lucrări de la fiecare artist înscris la târg și se așteaptă ca aproximativ trei lucrări de la fiecare să fie aprobate.

Scopul lor este de a prezenta aproximativ 100 de lucrări pe zi, urmând ca la sfârșitul târgului să rămână rafturi goale.

Logistica târgului s-a dovedit a fi dificilă, deoarece echipa nu are personal și a strâns doar un buget de aproximativ 7.000 de dolari. Pentru că misiunea târgului este de a oferi artă gratuit, nu există un profit în desfășurarea Zero Art Fair.

Sunt bineveniți atât amatori de artă, cât și colecționari și dealeri cu bugete mari, dar echipa va menține un registru public online al noilor colecționari și al lucrărilor care le sunt asociate.

Deși scopul târgului este de a da oamenilor lucrări cu titlu gratuit, e sperat ca lucrările să se vândă în viitor, astfel încât artiștii să fie în cele din urmă plătiți. Cine va dori să cumpere direct de la târg, o va putea face, însă în anumite condiții decise de fiecare artist.