REPORTAJ – „Cele care nu se văd” sau zece femei din literatura română reinventate de zece fotografe

„Cele care nu se văd” este cea mai nouă instalație fotografică expusă în București. Este și un proiect inedit – singurul care are în prim plan zece personaje feminine din literatura română, scrise de bărbați și incluse de majoritate în categorii, iar acum reinterpretate de zece fotografe.

Femeile din romane celebre prind noi contururi, trec dincolo de stereotipuri și vor să ajungă așa în mintea colectivă.

Preocupată de cum sunt reprezentate femeile în diferite domenii, Denisa Nicolae, actriță și curatoarea acestei expoziții, a ales literatura ca punct de pornire.

„Am vrut să arăt niște personaje care sunt scrise, întâmplător sau nu, de bărbați. Nu contestăm în niciun fel valoarea operelor, ci am vrut să ne uităm la aceste femei cu mai multă profunzime, să invităm oamenii care le citesc sau recitesc să se uite la resorturile lor emoționale, să le scoată din categoriile cu care am fost obișnuiți din școală, prin caracterizările făcute, stereotipizante”, a spus ea la vernisaj.

De la idee la proiect, au fost cooptate zece fotografe care le-au reimaginat pe Vitoria, Zaraza, Ana, Lostrița și Christina, între altele.

La proiect au participat actrițele Oana Jipa, Corina Moise și Mihaela Rădescu.

Lucrările sunt semnate de Anca Cernoschi, Crina Prida, Cristina Venedict, Dana Tole, Larisa Baltă, Mihaela Tulea, Sabina Suru, Alina Ușurelu, Irina Gache și Cristina Bobe.

Anca Cernoschi o vede pe Ana drept „întruchiparea durerii nesfârșite”. Crina Prida spune despre Christina că „traversează timpul și spațiul, regăsindu-se succesiv în trei femei”, Cristina Venedict vede o Cătălina „ancorată în real, dar și visătoare”, Dana Tole afirmă despre frumusețea Zarazei că „este conturată în diferite etape”, iar Larisa Baltă remarcă o Vitoria „puternică și neconvențională, care contrazice stereotipurile despre «slăbiciunea» femeilor”.

Mihaela Tulea redă trei etape prin care trece Mona, de la entuziasm la armonie cu sine și pierderea strălucirii, Sabina Suru o vede pe doamna T ca „prezență amorfă, fluidă emoțional și temporal”, Alina Ușurelu alege ca Dochia să fie „femeia demizeu, femeia mitologică, femeia sălbatică”, în timp ce Irina Gache o privește pe Lostrița sălășluind în inconștientul colectiv, „în psihicul fiecăruia dintre noi”.

Nu în ultimul rând, Cristina Bobe o descifrează pe Ana ca femeia puternică ce iubește peste măsură, chiar cu prețul sacrificiului de sine.

Instalația fotografică „Cele care nu se văd” va putea fi vizitată până pe 2 septembrie, la Muzeul Național al Țăranului Român.

Credit foto: curatorial.ro