Trompe-l’œil sau arta confuziei, gen pictural revoluţionar
În pictură, sculptură sau chiar în arta culinară, trompe-l’oeil face întotdeauna impresie. Expoziția „Le trompe-l’œil, de 1520 à nos jours” dezvăluie secretele acestei tehnici, care este încă larg utilizată și care poate fi admirată la Muzeul Marmottan Monet din Paris.
Începând cu secolul al XVI-lea, artiștii de trompe-l’oeil și-au impus o constrângere ciudată: să recreeze o lume tridimensională pe o suprafață complet plată. Figurile erau întotdeauna la scară și, datorită adâncimii de câmp, păreau că ies din cadru. Inventarea vopselei în ulei a permis să ofere un aspect transparent falselor bucăți de sticlă de pe o operă de artă. Ideal pentru a crea efecte materiale uimitoare.
Arta înșelăciunii
„Ceea ce au în comun acești artiști este capacitatea lor de a ne înșela, dar și de a se distra cu diferitele coduri folosite pentru a accentua efectul trompe-l’œil”, explică Sylvie Carlier, curatoarea expoziției „Le trompe-l’œil” de la Musée Marmottan Monet.
Trompe-l’œil continuă să fascineze artiștii, care variază tehnicile pe care le folosesc.
Termenul „trompe-l’œil” a fost folosit pentru prima dată de Louis Léopold Boilly (1761-1845) ca legendă la o lucrare expusă la Salonul din 1800. Termenul a fost adoptat treizeci și cinci de ani mai târziu de către Academia Franceză.
Foto: Musée Unterlinden, Colmar, Anonim, „Armoire aux bouteilles et aux livres”, circa 1520 – 1530
Deși termenul a apărut pentru prima dată în secolul al XIX-lea, originile trompe-l’œil sunt legate de o relatare mult mai veche a lui Pliniu cel Bătrân (c.23-79 d.Hr.), care povestește în Istoria sa naturală cum pictorul Zeuxis (464-398 î.Hr.), într-o competiție cu pictorul Parrhasios, a reprezentat strugurii atât de perfect încât păsările zburau în jurul lor.
De-a lungul secolelor, trompe-l’œil a fost folosit într-o varietate de medii și a luat multe forme. Se joacă cu privirea privitorului, făcând cu ochiul la capcanele puse de propriile noastre percepții. În timp ce anumite teme ale trompe-l’œil sunt bine cunoscute – cum ar fi vanităţile, trofee de vânătoare, tăvi pentru scrisori – alte aspecte vor fi explorate în această expoziție, cum ar fi variantele decorative (mobilier, faianță etc.) și semnificația politică a acestui gen pictural din epoca revoluționară până la versiunile moderne și contemporane.
În expoziţia de la Paris, care va rămâne deschisă până în 2 martie, sunt expuse peste 80 de lucrări semnificative din secolele XVI – XXI, provenind din colecții private și publice din Europa și Statele Unite (National Gallery of Art din Washington, Museo nacional Thyssen-Bornemisza din Madrid, Musée d’art et d’histoire din Geneva, Museo dell’Opificio delle Pietre Dure din Florenţa, Château de Fontainebleau, Musée du Louvre, Musée de l’Armée, Musée national de la Céramique de Sèvres, Fondation Custodia, Palais des Beaux-Arts de Lille, Musée Unterlinden de Colmar) vor fi expuse, oferind o perspectivă asupra evoluției formale a trompe-l’œil.
Foto: Musée du Louvre, Jean-Baptiste Oudry, „Tête bizarre d’un cerf pris par le Roi dans la forêt de Compiègne le 3 juillet 1741”
Martin Battersby, Louis Léopold Boilly, Henri Cadiou, Guillaume Dominique Doncre, Pierre Ducordeau, Daniel Firman, Piero Fornasetti, Johann Caspar Füssli, Gaspard Gresly, Cornelis Norbertus Gysbrechts, John Haberle, William Harnett, Jean Antoine Houdon, Nicolas de Largillière, Jean-François de Le Motte, Jean-Etienne Liotard, Cristoforo Munari, Jean-Baptiste Oudry, Giuseppe Penone, John Frederick Peto, Michelangelo Pistoletto, Jacques Poirier, Christian Renonciat, Pierre Roy, Lisa Sartorio, Piat Joseph Sauvage, Daniel Spoerri et Anne Vallayer-Coster vor fi unii dintre maeștrii reuniți pentru a celebra interesul artiștilor pentru această artă a iluziei, evidențiindu-le abilitățile tehnice și virtuozitatea.
Foto credit: Musée Marmottan Monet, Cornelis Norbertus Gijsbrechts, „Trompe-l’œil”, 1665
