Un teatru al emoțiilor, într-o expoziție cu 80 de opere la Muzeul Marmottan Monet
Muzeul Marmottan Monet prezintă până la 21 august expoziția „Le Théâtre des émotions”. Aproape 80 de opere din Evul Mediu până în zilele noastre, ce provin din colecții private și prestigioase muzee franceze și internaționale sunt reunite și redau istoria emoțiilor și traducerea lor picturală din secolul XIV până în secolul XXI.
Rezultat al colaborării dintre Georges Vigarello, istoric și profesor asociat de filozofie, și Dominique Lobstein, istoric de artă, expoziția oferă o nouă privire asupra acestor lucrări prin contextualizarea creației lor.
Emoția, cu „reacțiile sale adesea intense”, este în mod sistematic prezentată în artele vizuale, lucrată, urmărită, refuzată. Chiar întruchipează cea mai mare parte a semnificației lor, stimulând curiozitatea.
„The Child in Penitence”, c. 1760, Louis Aubert
De la suferință la bucurie, de la entuziasm la teroare, de la plăcere la durere, toate emoțiile sunt sugerate în „ Trente-cinq têtes d’expression” de Louis-Léopold Boilly (vers 1825, Tourcoing, Musée Eugène Leroy).
Din Evul Mediu până în epoca modernă, opere pline de emoții sunt: „Mélancolie” de Dürer (1514, Paris, École nationale supérieur des beaux-arts), „Jeune Fille pleurant sa colombe morte” de Jeanne-Élisabeth Chaudet, 1805, Arras, musée des beaux-arts), „Têtes d’expression” de la École parisienne des Beaux-Arts sau Rachel dans Lady Macbeth”, pictată de Charles Louis Müller (Paris, Musée d’Art et d’Histoire du Judaïsme).
Mai pot fi admirate aici: „La Folie de la fiancée de Lammermoor” de Émile Signol, 1850, Tours, Musée des Beaux-Arts, „La Suppliante” de Pablo Picasso, 1937, Paris, Musée Picasso).
Cele 8 secțiuni de parcurs din expoziție ilustrează lenta transcriere a emoțiilor de către artiști, apoi evoluția sa de-a lungul timpului, în lumina reflecțiilor estetice și științifice sau a evenimentelor care au urmat.
