Cea mai faimoasă capodoperă a lui Munch ar fi fost acoperită cu excremente de păsări
Artistul norvegian Edvard Munch este cunoscut la nivel internațional pentru sentimentul palpabil de angoasă din lucrările sale expresioniste și simboliste. Însă admiratorii săi s-ar putea să simtă același lucru când află despre abordarea sa netradițională de a-și crea și depozita picturile. Atras de natură, artistul a lucrat și a depozitat multe dintre lucrările sale în aer liber, pe terenurile întinse ale proprietății sale de 45 de acri din Ekely, iar multe dintre pânze, inclusiv cea mai faimoasă lucrare a sa, „The Scream” (Țipătul) este posibil să fi căzut victimă intemperiilor din natură.
Munch s-a născut în satul Ådalsbruk din Norvegia în 1863. Viața sa timpurie a fost plină de pierderi și boli, mama sa murind când el avea doar cinci ani, iar sora sa mai mare a murit nouă ani mai târziu. Ambele au murit de tuberculoză, iar în familia sa au existat și boli psihice grave. Acest lucru i-a provocat lui Munch o anxietate constantă, scriind: „Am moștenit doi dintre cei mai înspăimântători dușmani ai omenirii – moștenirea tuberculozei și a nebuniei”.
Lucra în aer liber
A sta în natură a devenit un balsam pentru Munch, iar peste jumătate din lucrările sale pictate sunt peisaje.
Muzeul Munch explică faptul că „în imaginile sale, peisajul este întotdeauna mai mult decât un simplu fundal; el întruchipează stările de spirit și anxietățile oamenilor”.
Creând într-o perioadă în care pictura en plein air era la modă, lui Munch îi plăcea să lucreze în natură. Dar, spre deosebire de alți pictori, cum ar fi impresioniștii, Munch nu făcea întotdeauna acest lucru pentru a observa și a surprinde o asemănare a peisajelor (adesea picta din memorie sau inventa în întregime scenele). Pictura în aer liber era pur și simplu preferința sa, făcând acest lucru chiar și atunci când picta portrete și scene de interior.
Atunci când orașul Oslo a moștenit colecția artistului după moartea sa în 1944, au găsit mai multe picturi în stare proastă, depozitate în atelierele sale în aer liber de la Ekely. Astfel, fragmente din lucrarea „Workers in Snow” (1913-15) au fost găsite în interiorul unui mare bulgăre de zăpadă dezghețat în grădină.
Datorită faptului că îi plăcea să picteze în aer liber și datorită abordării relaxate (unii ar putea spune neglijente) în ceea ce privește depozitarea și igienizarea operelor sale de artă, s-a constatat că mai multe dintre lucrările sale prezintă urme de labe de câine, deteriorări cauzate de apă și o legendă urbană susține chiar că se pot observa stropi de excremente de păsări pe picturile maestrului norvegian. Această abordare a creării și depozitării operelor a făcut ca starea de conservare a lucrărilor sale să fie deosebit de dificilă.
Cea mai faimoasă capodoperă a lui Munch se numără printre acele lucrări despre care se spune că prezintă urme de excremente de păsări.
Cu toate acestea, în 2016, teoria „excrementelor de pasăre” a fost desființată atunci când o echipă de cercetători de la Universitatea din Anvers a utilizat radiații cu raze X pentru a stabili că petele albe de pe o versiune din 1893 a „Țipătului” (Munch a creat patru iterații ale portretului emblematic) erau de fapt ceară de lumânare. Un purtător de cuvânt al universității a pus răspândirea legendei urbane pe seama faptului că artistului „îi plăcea să își expună picturile forțelor naturii” și că „zborul păsărilor” ar fi „adăugat literalmente un alt strat de semnificație capodoperei lui Munch”. Cu toate acestea, s-a dovedit că suportul de carton folosit de Munch pentru a crea „Țipătul” pur și simplu nu ar fi supraviețuit expunerii la excrementele păsărilor.
Dr. Geert Van der Snickt a prelevat o mostră din tabloul vechi de 123 de ani, dovedind că sursa stropirii a fost într-adevăr ceara: „compoziția excrementelor depinde în mare măsură de alimentația păsării, dar mă îndoiesc sincer că tabloul lui Munch a fost stropit de păsări care aveau o pasiune pentru ceară”.
