Jurnal montan – Iarna, către Vârful Omu prin Șaua Doamnele

Seria „Jurnal montan” pășește în noul an cu o drumeție în Bucegi către cel mai accesibil vârf de peste 2.500 de metri dintre cele 14 existente în țara noastră.

Așadar, în a doua zi din ianuarie am pornit către prima aventură din 2023 a echipei „Oameni pe munte” și curatorial.ro cu un traseu nu foarte dificil către Vârful Omu prin Șaua Doamnele și coborâre pe Valea Obârșiei.

Pe șoseaua Transbucegi

Am pornit cu noaptea în cap către Sinaia, iar de acolo am făcut stânga spre Târgovişte pe Drumul Babelor sau Transbucegi, cum este de fapt cunoscut, un altfel de drum cu capul în nori şi cu peisaje care îţi taie răsuflarea.

Drumul străbate platoul Bucegi până la altitudinea de 1.925 m, din Sinaia, Cabana Cuibul Dorului, Şaua Dichiului, Cabana Piatra Arsă. Deşi pe timpul iernii de la Şaua Dichiului drumul este de obicei închis traficului din cauza zăpezii, am avut noroc să îl găsim deschis şi astfel am reuşit să surprindem câteva cadre cu orizontul scăldat în culorile aprinse ale răsăritului.

Urcarea spre Vârful Bătrâna, podul peste Ialomiţa şi Cascada Doamnele

La ora 08:30 am ajuns la Salvamont Peştera (1.610 m), am pornit pe traseul marcat cu triunghi roşu şi am traversat cu grijă micul pod pe cabluri de peste Ialomița.

Soarele încălzea deja destul de bine când am ajuns la Cascada Doamnele. Aceasta se află la baza Vârfului Bătrâna croindu-şi drum printre ienuperi. Nu este la fel de mare şi spectaculoasă ca Vânturătoarea din Munții Cernei, dar merită admirată de aproape, mai ales când este învăluită de lumina soarelui.

Traseul continuă cu o urcare ușoară pe partea umbrită, unde am dat şi peste zăpadă îngheţată, aşa că nu trebuie să lipsească hainele mai groase și colțarii.

Vârful Bătrâna, Șaua Guţanu și „Magistrala Carpaţilor”

Am ieşit din nou în plin soare pe Vârful Bătrâna (2.181 m), unde am găsit doar câteva fâşii răzleţe de zăpadă şi o perspectivă largă către impunătoarea Piatra Craiului. De aici am intrat pe banda roşie sau Magistrala Carpaţilor.

Pentru cei care nu ştiu, aceasta este creasta principală carpatică şi reprezintă un traseu marcat cu bandă roşie care unește cele mai mari înălţimi din Carpaţi.

Am coborât la refugiul Bătrâna, care este în stare acceptabilă, şi am continuat pe curbă de nivel, pe o poteca şerpuită printre jnepeni unde am găsit din nou zăpadă. Cum tot ce coborâm trebuie să şi urcăm, am atacat cu încredere Vârful Guțanu (2.246m), apoi Coama Guțanu. În faţa noastră s-a deschis perspectiva către Vârful Scara şi Valea Gaura cu câţiva parapantişti profilaţi pe cerul de un albastru adânc.

Vremea ne-a dat şansa să admirăm, pe rând, mai ales în zona de creastă dintre Bătrâna şi Vârful Omu câteva creste importante: Parâng, Buila Vânturariţa, faţa dinspre Bucegi a Pietrei Craiului, Leaota şi Iezer-Păpuşa.

Spre Omu cu zăpadă până la genunchi şi popas la Mecetul Turcesc

Poteca îngustă de sub Creasta Doamnelor şi zăpada, în care ni se afundau picioarele până la genunchi, ne-au pus la grea încercare, astfel că la intersecţie echipa s-a împărţit în două, cea mai sportivă a continuat către Vârful Omu, cea „boemă” s-a retras în apropierea Mecetului Turcesc.

Mecetul Turcesc, un bloc de calcare aflat în căldarea superioară a Văii Obârşiei, la aproximativ 2.200 m altitudine, este un deosebit monument al naturii din care izvorăşte Ialomiţa şi a fost locul nostru de popas pentru o baie de soare în aşteptarea celorlalţi.

Valea Obârşiei, cascada Obârşia Ialomiţei şi un apus în culori vii

Cu echipa reunită şi deja cu un apus superb înaintea noastră, am început coborârea pe Valea Obârşiei, traseu marcat cu bandă albastră. Traseul a necesitat atenţie sporită pentru că au existat destule porţiuni cu zăpadă topită şi alunecoasă.

A ajuns la noi doar murmurul slab al cascadei Obârşia Ialomiţei, pentru că din cauza lipsei precipitaţiilor debitul ei era micşorat. Totuşi, spectacolul oferit de apus a compensat lipsuri ale turei. Cu fiecare secundă care trecea, culorile se schimbau şi se adânceau mai mult.

„Zarul” şi „Pinul singuratic” în fasciculul de lumină al frontalelor

Iarna, cu zilele mai scurte, traseele sunt mai grele şi subiectele de fotografiat mai multe. A fost nevoie de frontale, dar nu puteam trece pe lângă „Zarul” şi „Pinul Singuratic” fără să ne oprim să îi imortalizam.

Un bolovan imens ce îşi schimbă forma în funcţie de unghiul din care e privit şi care tronează în mijlocul potecii şi un pin singuratic agăţat de o stâncă sunt atracţii mai puţin observate de turişti.

Pe final, ne-a condus un cer spuzit de stele, o lună uriașă şi nu ne-am înşelat nici în privinţa noroiului în care ne-am afundat până la glezne şi din care am scăpat de-abia în maşini.

Detalii tehnice ale traseului

Salvamont Peștera – Vârful Bătrâna 2.181m – Șaua Doamnele 2.327 m – Vârful Omu 2.505 m – Valea Obârșiei 2.405 m – Salvamont Peștera

Distanţă: 16 km

Diferenţă de nivel: 1.030 m

Timp total estimat­­­­ iarna­­­­­: 10 h

Grad de dificultate: mediu