Jurnal montan – Vârful Turnu din Piatra Craiului – cabluri, zăpadă, grohotiş şi o poveste

Seria „Jurnal montan” propune pentru luna mai o drumeție în Piatra Craiului, poate solicitantă aşa cum am gândit-o noi, dar cu siguranţă destul de provocatoare şi frumoasă, în acelaşi timp.

Am monitorizat întreaga săptămână starea vremii, cum facem de obicei, mai ales că nu ne doream deloc ploaie pe partea de cabluri, iar vineri am bătut în cuie traseul, astfel că echipa „Oameni pe munte” și curatorial.ro au decis pentru Vârful Turnu din Piatra Craiului.

Punct de start – Fântâna lui Botorog prin Prăpăstiile Zărneştiului

Am pornit la ora 09:00 de la Fântâna lui Botorog, prin Prăpăstiile Zărneştiului, îmbătaţi de aerul curat şi rece încărcat de parfumul pământului şi al vegetaţiei. Traseul prin Prăpăstii este marcat cu bandă albastră, fiind un excelent start pentru încălzirea articulaţiilor şi muşchilor. Nu uitați să plătiți taxa de acces în Parcul Naţional Piatra Craiului.

Taxa de intrare este 10 lei şi poate fi plătită online sau direct la ranger, la bariera către defileu. Rezervaţia Prăpăstiile Zărneştiului se întinde pe o suprafaţă de 109.80 ha, iar pereţii săi impresionanţi din calcar, cu înălţimi cuprinse între 100 m şi 200 m, oferă şi trasee de alpinism sportiv pasionaţilor de stâncă. Defileul are o lungime de aproximativ 6 km şi este absolut spectaculos prin peisajul stâncos şi vegetaţia abundentă.

Cheile sunt străbătut de Râul Mare, care în perioadele secetoase şi din cauza permeabilităţii mari a calcarelor, dispare pe anumite porţiuni. La finalul Prăpăstiilor, am făcut dreapta pe bandă albastră, traseu ce urcă prin pădurea de conifere, pe Muchia Curmăturii (1318 m), destul de susţinut, dar încărcat de verde şi parfum de răşină.

„Balconul Pietrei Craiului” – Şaua Crăpăturii

Vremea a fost nemaipomenită, deşi destul de răcoare în chei soarele a ţinut cu noi o bună bucată din drum. Totuşi, când am ajuns în însorita Poiană a Curmăturii, care deschide perspectiva către creasta magnifică a Pietrei Craiului, Vârful Ascuţit şi Padina Popii erau bine învăluite în nori negri, prevestitori de ploaie.

Nu am poposit la Cabana Curmătura pentru pauză, ci am mers mai departe, ne aşteptau cablurile şi stânca abruptă. De aici am continuat pe punct roşu până la Şaua Crăpăturii, la 1660 m, unde luăm o scurtă pauză şi o gustare rapidă, pentru a ne pregăti de următoarea porţiune a traseului nostru.

Şaua Crăpăturii, „Balconul Pietrei Craiului” sau „La Balcon”, este punctul de belvedere către pereţii abrupţi de stâncă ai Văii Crăpăturii, Acului Crăpăturii, Văii Bârsei și în depărtare, Măgura Codlei. În dreapta, se deschide perspectiva către Piatra Mică.

Se spune că dacă vrei să ştii ce înseamnă Piatra Craiului, prima dată trebuie să urci pe Piatra Mică. Ai acolo două porţiuni de cabluri, nu foarte dificile, dar care te învaţă că trebuie să fii atent şi să nu te grăbeşti atunci când urci, iar pespectivele sunt uluitoare.

De aici, din Balcon, peisajul începe să se schimbe uşor. Urmează o potecă împădurită, presărată cu multe zone de stâncărie şi urcuş susţinut. Tulichină (sau liliac sălbatic), muguri noi şi frunze proaspete, câteva limbi de zăpadă si muşchi verde.

Urcarea prin Crăpătură către Vârful Turnu

 „De vrei să știi ce-i munte să urci prin Crăpătură,/ să treci de vârful Turnu, să mângâi stânca dură (…)” –  aşa ne povăţuieşte Imnul Pietrei Craiului.

Norii au ascuns soarele, dar am avut noroc şi nu ne-a plouat. Este chiar mai plăcut să urci pe stâncă fără să ai în spate fierbinţeala soarelui şi, în acelaşi timp, să ai totuşi deschisă perspectiva către un Bucegi încă încărcat de zăpadă, Zărneşti, Plaiul Foii, Măgura Codlei.

Am ajuns în Crăpătură şi de aici a trebuit să ne punem căştile şi mănuşile de escaladă. Mănuşile sunt foarte potrivite pentru cablurile groase şi bucăţile de stâncă de care trebuie să te tragi ca să ajungi sus de tot. Traversăm grohotişul şi începem urcuşul. Prima stâncă este mai grea, poate şi pentru că nu ai foarte multe prize, noroc cu cablul şi cu forţa mâinilor.

Pentru un începător care nu este obişnuit cu înălţimile există o porţiune din traseu care te poate lua prin surprindere. Mai urci puţin şi la un moment dat în faţa ta se deschide o perspectivă largă, care te pune pe gânduri. Piatra Mică şi Bucegii în fundal, Zărneştiul jos cu casele mărunte mărunte şi drumuri şerpuitoare, te ţii bine de stâncă şi ai impresia că o să cazi în hău, dar totul trece într-o secundă (dacă ai noroc) şi mergi mai departe.

Acesta este, de fapt, botezul Pietrei Craiului. De aici înainte vei privi altfel măreaţa Piatra Craiului, cu adânc respect şi precauţie, dar şi cu încrederea că vei putea ajunge şi tu pe unde au trecut cei dinaintea ta.

Vârful Turnu şi creasta nordică a Pietrei Craiului

Nu sunt momente de relaxare pentru că trebuie să fii atent atât unde pui mâna cât şi piciorul, traseul nu este totuşi pentru începători şi neiniţiaţi în ale muntelui. O mişcare greşită poate fi chiar fatală.

Ajungem sus destul de obosiţi, la 1923 m. În jurul nostru puzderie de verde, doar Munţii Bucegi încă sub zăpadă. Este un peisaj destul de ciudat având jos verdele primăverii, sus un alb care nu se dă deloc dus. Câţiva nori denşi într-o parte, albastrul cerului şi drumeţii care se decid dacă să se întoarcă pe acelaşi traseu sau să continue pe creasta nordică către Padina Popii, pe alta.

Mâncăm ceva rapid şi pornim iar pe creastă spre Padina Popii. De aici se intensifică porţiunile cu zăpadă destul de adâncă şi apoasă. Grăbiţi să intrăm mai repede în vară, am fost care cu pantaloni scurţi, care cu bocanci de vară şi zăpadă în şosete.

Din Şaua Padina Popii, coborâre pe Carol Lehmann

Nici nu mai ştiam ce a fost greu, ce a fost uşor din traseul nostru. Din acest punct începe coborârea din Şaua Padina Popii, pe traseul Carol Lehmann (pe indicator apare scris Karol) pe bandă albastră. Grohotiş şi zăpadă ce trece de glezne, aşa ne-a întâmpinat traseul care, în mod normal se parcurge într-o oră, o oră jumătate. Noi l-am parcurs cam în 2 h, pentru că s-a înaintat greu şi cu grijă, sub fiecare pas fiind ori pietre, ori zăpadă.

Am ajuns în sfârşit la Cabana Curmătura şi de aici în pas alergător către Poiana Zănoaga. Panta s-a domolit considerabil, iar genunchii noştri solicitaţi şi obosiţi s-au bucurat de poteca aproape plată până în poiană. Odată ajunşi în Poiană, ne-am mai oprit puţin să privim încă o dată creasta Pietrei Craiului. Am continuat coborârea prin pădure până la Fântâna lui Botorog.

Fiecare traseu are o poveste, o amintire veche, uitată de toţi oamenii. E datoria noastră, a celor ce iubim muntele, să reînviem aceste poveşti prin paşii noştri şi prin rostirea numelor celor ce nu mai sunt printre noi, dar care datorită lor noi putem păşi astăzi pe poteci de munte.

Carol Lehmann sau Carl Lehmann, născut la 17 martie 1894 în Bran, a fost un alpinist, fotograf şi ghid montan de origine săsească, care a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea mişcării montane. A realizat numeroase poteci turistice şi adăposturi montane în România, fiind o figură deosebită a alpinismului românesc. S-a stins din viaţă la 1 iunie 1990, la Braşov.

Detalii tehnice ale traseului

Fântâna lui Botorog (850 m) – Prăpăstiile Zărneştiului – Cabana Curmătura (1470 m) – Şaua Crăpăturii (1660 m) – Vârful Turnu (1923 m) – Şaua Padina Popii – Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga (1300 m) – Fântâna lui Botorog.

Distanţă: 16.5 km

Formă traseu: circuit

Tip traseu: drumeție & scrambling

Diferenţă de nivel pozitivă: 1200 m

Timp total estimat­­­­: 10 h

Marcaj: bandă albastră/punct roşu

Grad de dificultate: mediu-greu