Trivia – Stuful din Delta Dunării şi implicaţiile sale la nivelul ecosistemului
Ştiaţi că… stuful este una din cele mai importante resurse ale Deltei Dunării cu multiple utilizări şi beneficii asupra ecosistemului?
Delta Dunării, parte a patrimoniului UNESCO din 1991 şi Rezervaţie a Biosferei, este a doua ca mărime şi cea mai bine conservată dintre deltele din Europa.
De o valoare inestimabilă, ea este casa a mii de specii de plante şi de animale, majoritatea dintre ele fiind ocrotite prin lege, a peste 85% din speciile de păsări din România, cu cea mai mare colonie de pelicani şi cea mai mare suprafaţă compactă de stufăriş din Europa.
Multiplele utilizări ale stufului
„Phragmites australis” în latină, „stuf” sau „trestie” în denumirea sa locală, această plantă erbacee perenă acoperă o suprafaţă de peste 1500 de km2 fiind şi cea mai des întâlnită formă de peisaj din Deltă.
De-a lungul timpului, oamenii au folosit ceea ce natura le-a oferit, iar stuful a fost şi este o resursă intens exploatată: material de construcţii pentru acoperişuri, garduri şi pentru izolarea clădirilor, materie primă pentru producţia de celuloză şi hârtie, bază pentru biomasă ca sursă de energie, confecţionarea de împletituri cu rol decorativ sau practic, întărirea digurilor şi drumurilor mlăştinoase, hrană pentru animale, dar mai ales ca resursă de importanţă turistică datorită diversităţii faunei şi florei prezente în masa stuficolă.
De altfel, în ultima perioadă s-a renunţat la exportarea stufului deoarece a crescut considerabil cererea internă, fiind mai ales recomandate pentru construcţiile noi din Deltă acoperişurile tradiţionale fabricate din stuf.
Importanța stufului pentru ecosistemul Deltei Dunării
Stufărişul, ca parte importantă din peisajul Deltei, contribuie la absorbţia nutrienţilor din apele eutrofizate, reduce concentraţia de metale grele şi reţine sedimentele. De asemenea, este un habitat foarte apreciat de multe specii de păsări şi de mamifere, dar şi foarte important pentru fauna piscicolă şi viaţa sălbatică a Deltei.
Un alt aspect important îl reprezintă dioxidul de carbon. Acesta este fixat în tulpinile şi frunzele plantelor de către stuf prin fotosinteză, iar arderea necontrolată a acestuia poate duce la eliberarea în atmosferă a unor cantităţi importante de dioxid de carbon, distrugerea cuiburilor şi perturbarea ciclului reîntoarcerii păsărilor migratoare.
Astfel, efectele schimbărilor climatice sunt intensificate de multiplele presiuni antropice, iar slaba implementare a normelor de control privind diminuarea cauzelor poluării pot avea un impact distructiv asupra acestor zone umede.
