„Angelina. Filmul bate viața”, expoziție-omagiu Ion Bârlădeanu
IOMO Gallery găzduiește expoziția „Angelina. Filmul bate viața” în perioada 27 noiembrie – 17 ianuarie 2026. Concepută ca un omagiu adus operei lui Ion Bârlădeanu, expoziția reunește aproximativ 60 de colaje, decupaje din reviste de epocă, realizate între anii 2010 – 2017.
Lucrările provin dintr-o colecție privată, astfel că multe sunt prezentate public pentru prima dată în context expozițional.
Demersul își propune să readucă în atenție și să ofere vizibilitate sporită unui emblematic artist outsider scenei românești.
Colaj de Ion Bârlădeanu
„Ion Bârlădeanu – regizor
Există un mit fascinant al omului aflat la marginea lumii, care duce o existenţă psihopompă, dincolo de convenţii sau conforturi burgheze. Fiecare societate are nevoie de aceşti oameni care trăiesc atît înăuntrul, cît şi în afara ei. Ei sînt creatorii discursului critic, ironiştii, cinicii, libertinii sau nebunii care pun bazele filosofice ale civilizaţiei occidentale. Filosofia occidentală abundă în exemple: Socrate, Antistene, Diogene cinicul, Montaigne, Rousseau sau Nietzsche sînt momente de acest tip. Ei sînt acele spirite libere care fac cu putinţă discursul coroziv într-o societate deschisă. Acest discurs acid produce autoreglări sociale foarte importante. Istoria gîndirii libere europene este mai mult sau mai puţin un episod din această galerie a oamenilor care fie refuză să joace după regulile canonice de la un moment dat şi duc o existenţă contrariantă, fie chestionează status quo-ul. Ion Bârlădeanu a avut o existenţă de acest tip. Este născut în 1946 şi, de mai bine de treizeci de ani, a evitat să devină un „cetăţean onorabil”. Pe vremea comunismului, a schimbat toate muncile posibile. La douăzeci de ani, pleacă din satul său natal (Zăpodeni, judeţul Vaslui) şi începe să muncească la stuf în Tulcea sau ca docher în Constanţa. În Bucureşti este pe rînd gropar, tăietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului.
După 1989, trăieşte din resurse marginale, ocupîndu-se ca un freelancer de selectarea gunoiului într-o curte de bloc de pe strada Moşilor şi facând mici servicii locatarilor. Nu îşi întemeiază o familie şi nu se mai angajează. În toţi aceşti ani, Ion Bârlădeanu îşi întreţine totuși un proiect artistic pe care îl arată „doar cîtorva oameni deştepţi”. El a făcut ceea ce orice artist ar trebui să facă, fie literal, fie metaforic: a parcurs drumul riscant prin acel no man’s land unde fiecare societate îşi leapădă măştile. Groapa de gunoi este unul dintre aceste locuri. Aproape toată informaţia culturală a unei civilizații ajunge să fie aruncată la gunoi. E un loc bun pentru un autodidact şi pentru oricare căutător. Din mațele lui, Ion Bârlădeanu a selectat timp de mai bine de treizeci de ani imagini din reviste şi a realizat o serie de colaje unice. Le compune cu intenţia de a face filme. Porneşte de la un talent nativ de desenator şi, dorindu-şi să regizeze sau să joace în filme, creează o lume imaginară proto-pop, care este cu douăzeci de ani înaintea capacității de receptare româneşti, stilistica pop fiind o realitate post-decembristă în România, o consecinţă directă a societăţii de consum. El creează cu resurse minimale o fotogramă cinematică care spune de fiecare dată o poveste completă. Toate colajele sale sînt o întîlnire foarte specială de artă pop hibridată de un filon suprarealist – dada. Şi totul respiră un aer melancolic de gulag comunist, în care lumea filmului şi a brandurilor păreau singurele toposuri posibile ale libertăţii.
În 2008, cînd Ion are o expoziție la Paris, se întîlnește pentru cîteva minute cu Angelina Jolie în holul hotelului în care aceasta stătea. Fac o poză, se înțeleg prin limbajul universal al semnelor și zîmbetelor. De atunci, Bârlădeanu, timp de mai bine de 12 ani pînă la moartea sa tot o distribuie pe Angelina în filmele sale. Împreună cu Sophia Loren, Catherine Deneuve și Claudia Cardinale, Angelina este una din divele regizorului vasluian. Ion Bârlădeanu este probabil cel mai titrat regizor român din toate timpurile, lucrînd cu toate vedetele lumii free of charge și avînd cel mai divers palmares de genuri de filme. În felul acesta direct el și-a echilibrat viața prin artă”.
Text de Dan Popescu, galerist și curator
