Arhiva iubirii interzise: „Albumul de la Bran”, sursă pentru o expoziție la Galeria Ivan

Zece artiști și o selecție din arhiva scriitorului și regizorului Petre Sirin și colecția Muzeului Queer sunt reuniți în expoziția „Mont Blanc. De la creastă la poale” găzduită de Galeria Ivan în perioada 12 noiembrie – 20 decembrie.

Curatoriată de Robert Băjenaru, expoziția îi reunește pe Alex Bodea, Elijah Burgher, Daniela & Ioana Groza Pop, Luca Istodor, Hortensia Mi Kafchin, Gavril Pop, Miron Schmückle, Kumar Muniandy și Mădălina Zaharia.

„Petre Sirin a iubit într-o epocă în care iubirea lui se pedepsea cu închisoarea. A fost regizor la Studioul Sahia din București dar, când a devenit periculos să fie cine era, s-a retras la Bran, alături de Sașa, omul cu care a trăit o viață întreagă. Statul avea păreri ferme despre cum trebuie să îți trăiești viața. Sirin avea însă alte planuri. Și-a construit în propria casă o curte imaginară, în care prietenii erau cavaleri și regi ai Spaniei, iar camerele aveau nume de palat. O glumă de curte și, în același timp, o strategie de supraviețuire. S-a format într-un spațiu queer creat de pictorul George Tomaziu și secondat de partenerul acestuia de viață, traducătorul Dinu Albulescu. În jurul acestuia se adunase un cerc de prieteni și iubiți, urmărit ani la rând de Securitate”, explică Robert Băjenaru.

Printre aceștia s-au numărat criticul de artă Radu Ionescu, eseistul Nicolae Steinhardt, scriitorul Ion Omescu și partenerul său, scenograful Mircea Marosin, precum și istoricul Ioan Dimitrie Suciu. Tomaziu a plecat din țară în 1968, după 13 ani de închisoare pentru că s-a opus totalitarismului fascist si celui comunist. Sirin a rămas. Iar a rămâne a însemnat și a păstra memoria acestui grup gay, a celor care plecaseră sau a celor care nu mai erau.

Albumul de la Bran

„Într-un poem din 1973, Sirin scria că ceilalți muriseră, dar el durase, adunând după ei ceea ce mai rămăsese: nu bani sau obiecte de valoare, ci hârtii vechi, încărcate de urmele unor vieți. Din ele a alcătuit «Albumul de la Bran», ținut între 1949 și 1990. Scrisori, fotografii, desene de George Tomaziu și colaje sunt montate asemenea unor cadre de film, într-un limbaj pe care cei apropiați îl puteau citi, dar pe care autoritățile nu-l înțelegeau decât parțial. În timp ce Securitatea își construia dosarele, Sirin își construia propriul album. Două arhive cu scopuri radical diferite”, mai notează curatorul.

Expoziția pune față în față aceste moduri de a privi o viață queer. Din arhiva Muzeului de Istorie și Cultură Queer din România provin „Albumul de la Bran”, fotografii de epocă și dosare ale Securității, alături de urmele unor oameni pe care istoria oficială i-a evacuat. Între ele, lucrări ale celor din jurul lui Sirin: o lucrare de Geta Brătescu care îl înfățișează pe George Tomaziu, trei lucrări de George Tomaziu și o lucrare a lui Vasile Mureșan Murivale, dăruită lui Sirin, pe atunci mai tânăr decât ceilalți.

Florin Buhuceanu, fondatorul muzeului, scrie despre Sirin că a păstrat tocmai „ceea ce, prin interdicția legii, nu se putea documenta”. Dosarul și colajul se întâlnesc astfel în aceeași expoziție: supravegherea și tandrețea, documentul oficial și memoria personală.

Artiști contemporani, în dialog cu arhivele

Alex Bodea, Elijah Burgher, Hortensia Mi Kafchin, Gavril Pop, Miron Schmückle și duo-ul Ioana & Daniela Groza Pop au realizat lucrări noi, având în față acest caiet, povești și destine adunate printr-un singur filtru, al lui Petre Sirin. Un scenariu care s-a întins pe cei mai mulți ani ai vieții lui și care nu s-a grăbit să se termine, prin intervenția artiștilor contemporani. „Albumul de la Bran” este vast, iar fiecare a fost condus de propria sensibilitate.

Li se alătură două lucrări existente: lucrare video de Mădălina Zaharia și Kumar Muniandy, și animație din plastilină „Sașa și Petre” a lui Luca Istodor, construită în jurul unui interviu cu Sașa despre dragostea lui pentru Sirin.

„Din filmul lui Luca Istodor vine și titlul expoziției. Într-un vis al lui Sașa, Sirin îi spune că vor urca împreună pe Mont Blanc, dar de data aceasta în sens invers: nu de la poale la creastă, ci de la creastă la poale. Expoziția pornește de la această imagine pentru a privi înapoi, către viețile care nu au putut fi documentate liber la vremea lor. Nu pentru a le inventa un final fericit, ci pentru a le reda o parte din vizibilitatea care le-a fost refuzată. Sașa (Alexandru Lupescu) s-a stins anul acesta, la puțin timp după publicarea primului său volum de poezie. Apucase să afle despre expoziție și se bucurase. Într-un fel, expoziția este răspunsul nostru la bucuria lui”, completează Robert Băjenaru.

Mărturii despre vieți excluse din memoria publică

„Arhiva Petre Sirin, în special «Albumul de la Bran» început în 1949, este esențială pentru istoria queer și istoria culturală din România prin înserierea unor mărturii despre vieți, relații și forme de expresie culturală și identitară excluse din memoria publică. Fotografiile, scrisorile, însemnările, colajele și lucrările homoerotice legate de pictorul George Tomaziu și a grupului reunit în jurul regizorului Petre Sirin permit recuperarea unei istorii necunoscute din perspectiva celor care au trăit-o, dincolo de reprezentările incriminatoare al dosarelor Securității și ale Miliției de moravuri.

Supraviețuirea unei asemenea arhive a memoriei și artei queer din colecția Muzeului Queer din București reprezintă o raritate în contextul Europei de Est, unde ostilitatea legală și socială a favorizat distrugerea, ascunderea sau dispersarea acestor artefacte. Importanța sa pentru istoria culturală constă atât în conservarea unor opere și practici artistice marginalizate, cât și în dezvăluirea rețelelor locale queer, a schimburilor intelectuale și a legăturilor dintre creație, intimitate și identitate. Montajele vizuale, teatralitatea, autoironia și jocurile de gen practicate de Sirin, cu sprijinul partenerului său de viață Alexandru Lupescu (Sașa) restituie iubirea, prietenia, creativitatea și solidaritățile care au făcut posibilă continuitatea acestor existențe în condițiile criminalizării și supravegherii, putând fi citită ca un gest de rezistență împotriva ștergerii lor din istorie”, explică Florin Buhuceanu.

Expoziția poate fi vizitată în spațiul Galeriei Ivan din Cotroceni până la 20 decembrie, de miercuri până sâmbătă, între orele 14:00 și 18:00, iar în rest pe bază de programare.