Artă furată, în film – „Jaful secolului”, scris de Mungiu

Ce au în comun jafurile de la Muzeul Drents, din ianuarie 2025, și Kunsthal Rotterdam, din octombrie 2012? Pornind de la informațiile din presă despre cazul exploziv al jafului de la Kunsthal, în anul 2024 fost turnat filmul intitulat „Jaful secolului”, regizat de Teodora Ana Mihai după scenariul scris de Cristian Mungiu.

Filmul este selectat internațional în festivaluri, începând cu acest weekend, când va fi prezentat la Rotterdam, iar în toamnă va fi lansat în cinematografele românești, distribuit de Forum Film.

În dimineața zilei de 16 octombrie 2012, șapte opere de artă valoroase au fost furate de la Kunsthal Rotterdam, devenind principalul subiect al jurnalelor de știri din întreaga lume. La puțină vreme s-a aflat că hoții erau români.

În primele ore ale zilei de 25 ianuarie 2025, ultima în care putea fi vizitată expoziția „Dacia. Regatul aurului și argintului” la Muzeul Drents din Assen (Țările de Jos), s-a aflat că acolo a fost dată o spargere, în urma căreia au fost furate patru piese din tezaurul României: Coiful din aur de la Coțofenești (datat în secolele V-IV î.e.n.) și trei brățări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia (din a doua parte a secolului I î.e.n.). Expoziția ce reunea 673 de artefacte din metale prețioase era organizată cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la deschiderea primei expoziții de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez.

Asemănări izbitoare

Asemănările dintre jaful din 2012 și furtul recent al artefactelor geto-dacice sunt izbitoare. În ambele cazuri spargerea s-a dat într-un muzeu din Olanda de o grupare de infractori care a pregătit minuțios fiecare pas, acționând noaptea și profitând de lipsa pazei, intrând și ieșind din incinta muzeului în mai puțin de trei minute. În ambele cazuri, poliția a avut de la început înregistrări video cu momentul spargerii, însă din aceste imagini nu au rezultat informații concludente care să ducă la identificarea faptașilor.

În Assen, în 25 ianuarie 2025, la ora 03:45, trei infractori au aruncat în aer o parte dintr-un perete al muzeului, au pătruns în clădire și au luat artefactele. Acesta este primul jaf la un muzeu din Europa în care a fost folosit material exploziv. În urmă cu câteva luni, tot în Țările de Jos, două lucrări Andy Warhol au fost furate în timpul unei spargeri nocturne la Galeria MPV din provincia Brabant de Nord, unde autoritățile au spus că a fost folosit material exploziv.

În cazul furtului de tablouri de artă din Rotterdam, făptașii sunt acum în libertate, deși prejudiciul nu a fost recuperat. Nu rămâne decât speranța că asemănarea metodelor de operare va ajuta Poliția să identifice indiciile necesare prinderii făptașilor și, mai important, recuperării unei comori inestimabile pentru cultura română și cea europeană.

În povestea sa, Cristian Mungiu – reputat cineast recompensat cu premii la mari festivaluri de film, precum Cannes, Hamburg, San Sebastian și Chicago – a păstrat punctul de pornire, însă personajele sunt fictive.

La un an după jaful din Kunsthal, jurnalistul Lex Boon a scris un amplu material, intitulat „The Art of Stealing”. În 2024, a fost lansat un documentar omonim, regizat de Jorien van Nes, la realizarea căruia au contribuit și actori români și care poate fi vizionat online gratuit.
În articolul său, Boon detaliază povestea jafului.

Spargerea de la Kunsthal. Alarma

În 2012, la ora 04:28, Jan Moerer, production manager al Muzeului Kunsthal își sună colegul care-l căutase insistent. Gert-Jan Knoll, supraveghetorul clădirii, îi spune că s-a declanșat arma și că e posibil ca niște tablouri să fi dispărut. Jumătate de oră mai târziu, Moerer era deja la muzeu, împreună cu doi paznici. Tabloul lui Van Gogh „Still Life with Cornflowers and Carnations” e primul pe care îl vede la locul lui. Își întoarce privirea și vede șapte spații goale.

Kunsthal, aflat în apropierea centrului orașului Rotterdam, nu are propria colecție, ci depinde de exponatele împrumutate de galerii de artă sau de colecționari privați. În fiecare an, peste 160.000 de oameni vizitează expozițiile temporare ale muzeului, găzduite într-un spațiu de de 3.600 de metri pătrați. Nu sunt paznici de noapte, muzeul se bazează pe camere de supraveghere și alarme. La declanșarea unei alarme, în 20 de minute ajung la fața locului angajați ai companiei de securitate Trigion și polițiști.

În acea noapte, Mehmet Karadurdu și Jordy Rook erau de serviciu pentru verificarea locațiilor ce avea contracte cu Trigion. La 03:20, au primit un apel din dispecerat care semnala declanșarea alarmei de la Kunsthal de pe strada Westzeedijk. Au ajuns în 11 minute, la 6 minute după ce ajunsese deja un echipaj de poliție.

Kunsthal, un labirint plin de secțiuni despărțite de pereți de sticlă, e construit astfel încât o parte din lucrări să fie vizibile din exterior, ca într-un showroom. Polițiștii care au inspectat exteriorul clădirii n-au observat lipsa niciunui tablou. Au cercetat semnele unei spargeri și le-au spus agenților de Trigion că nu găsesc nicio problemă și au întrebat dacă e nevoie să mai rămână, iar aceștia le-au răspuns că nu e cazul, fiindcă în 9 din 10 cazuri e o alarmă falsă.

Când Karadurdu și Rookau intrau în Kunsthal, panoul de securitate indica faptul că mai multe alarme au fost activate în spațiul expozițional care în ultimele zece zile găzduise 150 de piese din colecția Triton. Au încercat să oprească acele alarme, fără succes. Au observat apoi că era aprinsă și alarma de la ieșirea de urgență. Când au aprins lumina, au descoperit spații goale pe perete, lângă informații despre anumite lucrări, însă nu s-au gândit că acestea au fost furate, ci poate au fost înlăturate pentru mentenanță. În ciuda alarmei persistente, nu există semne de intrare prin efracție. Dispeceratul îl anunță pe supraveghetorul Gert-Jan Knoll de această situație și îl întreabă dacă știe de lipsa unor tablouri, iar acesta îl sună pe Jan Moerer și pornește spre muzeu, încercând să ia legătura și cu directoarea Emily Ansenk.

Abia la 05:02, când Moerer își dă seama că s-a dat o spargere în muzeu, dispeceratul Trigion înregistrează aceeași concluzie. Moerer face o listă cu operele dispărute: Picasso, Matisse, Gauguin, Meijer de Haan, Freud și două tablouri de Monet. Își dă seama de amploarea pagubei și a investigației. Poliția revine la 05:15, la două ore după ce infractorii forțaseră intrarea din muzeu și dispăruseră cu șapte opere de artă a căror valoare asiguratorie era de 18,1 milioane de euro.

Planul infractorilor români

În 6 octombrie, într-o sâmbătă, Radu Dogaru și Eugen Darie pornesc în căutare de posibile ținte. Ajutați de sistemul de navigație al mașinii, setează la căutarea destinației „muzeu” și sunt direcționați spre Muzeul de Istorie Naturală. Constată că obiectele de aici nu le-ar fi de folos. Își îndreaptă atenția către muzeul din apropiere – Kunsthal, care găzduiește impresionanta colecție de artă Triton.

Afișul include exponate dintr-o colecție privată, aparținând unora dintre cei mai importanți și influenți artiști. Așadar, ei își cumpără bilet la expoziție să admire cele „150 de lucrări de renume mondial”, dar pleacă după jumătate de oră, fiindcă află că expoziția se deschide a doua zi. La plecare, analizează statuile de bronz semnate de sculptorul francez Aristide Maillol și își dau seama că acelea cântăresc sute de kilograme, deci obiectele pe care le vor sustrage trebuie să fie ușor de transportat. Seara, Adrian, un tânăr în vârstă de 20 ani, e pus la curent cu planul prietenilor săi Radu și Eugen, urmând ca un altul, Alexandru, să nu fie implicat. Grupul revine a adoua zi la muzeu. Eugen o luase și pe prietena lui, Andreea, ca să nu atragă atenția asupra sa. Cei doi se plimbă de mână prin expoziție, pentru a analiza tablourile. Radu și Adrian inspectează detaliile de securitate. Ieșirea de incendiu e veriga slabă, îi spune Radu lui Eugen, convins că aceasta poate fi deschisă fără efort. Iar în spațiul expozițional nu există camere.

Decid să dea spargerea la Kunsthal. După mai multe tururi în jurul muzeului, Radu merge să facă jogging prin zona parcului muzeului. Apoi băieții merg cu mașina spre muzeu la lăsarea întunericului să vadă cât e de aglomerată zona. Descoperă că noaptea nu sunt paznici.
Cei trei cumpără dintr-un magazin chinezesc genți mari și negre din rafie, cu care să transporte tablourile, precum și carduri SIM pe care să le folosească în telefoane în seara stabilită, și își aleg vestimentația: hanorace negre.

Radu face o ultimă vizită la muzeu în 11 octombrie, unde timp de două ore recapitulează fiecare pas al planului. E hotărât să comită jaful împreună cu Adrian. Imediat ce intră în clădire trebuie să ia tabloul Matisse din dreapta. Apoi, din colț tablourile Meijer de Haan, Gauguin și Picasso, de vizavi o lucrare Lucian Freud și la plecare cele două Monet. Toate au o mărime medie, cu tot cu ramă nu depășesc 70cm x 70cm și nu pot fi prea grele. Setează data de 12 octombrie. Doar că e senin și ar fi prea vizibili, e vineri seara și e multă lume. Următoarea seară, aceeași situație.

Luni, 15 octombrie, plouă și e înnorat. Eugen, un tip solid, tânăr, ras în cap, nu pare un dur. E singurul din grup care, la 24 de ani, are copii. Are nevoie disperată de bani și e important pentru el ca jaful să iasă bine. Radu și Adrian vor da spargerea, el se va ocupa de transport, știe că Alexandru nu-și folosește mașina, un Peugeot 306 roșu. Eugen merge la Alexandru, îi sugerează să ia ceva de mâncare de la Kapadokya, un fast-food aflat la 750 de metri de muzeul Kunsthal și îi sugerează lui Alexandru să-i vândă mașina cu 1000 de euro pe care i-ar da chiar a doua zi. Alexandru acceptă. Nu știe nimic de plan. Eugen parchează pe Westersingel. Lasă mașina descuiată, pentru ca Radu și Adrian să încarce prada. Merge la fast-food unde comandă pizza pentru el și Alexandru.

La ieșirea de urgență din Kunsthal există un sistem de panică, în caz de urgență, ușa se deschide din interior, o bară e presată pentru câteva secunde și încuietoarea electronică se activează, apoi mânerul deschide încuietoarea mecanică. Noaptea, încuietoarea rămâne activă, să nu intre cineva de afară. Cu toate acestea, în 2 minute și 48 de secunde, Radu și Adrian au ieșit pe ușa de urgență, nestigheriți, fără să se știe cum au reușit să dezactiveze încuietoarea electronică. Radu s-a ocupat de cea mecanică.

Radu și Adrian au dat spargerea la 03:16:51, cu 72 minute înainte să fie alertat telefonic Jan Moerer. Tabourile nu aveau alarme, erau fixate în perete cu cabluri ce puteau fi îndepărtate cu ușurință. Fiind mai grele decât estimase, Radu l-a sunat pe Eugen să aducă mașina mai aproape de muzeu. Alexandru a rămas la fast-food. S-au întâlnit la intersecția Westerzeedijk cu Westersingel, la 300 de metri distanță de Kunsthal. Au încărcat tablourile în mașină. Deși planul era să meargă repede acasă la Radu, mașinile de poliție din jur l-au speriat pe Eugen, care a parcat mașina pe strada principală care duce către centru. Au mers pe jos jumătate de oră spre casa lui Radu, urmând să ia mașina mai târziu.

Coșmar pentru orice director de muzeu

La 07:18, un reporter de la RTV Rijmond anunța jaful la radio. Într-o oră, știrea era pe toate canalele naționale. Pe parcursul zilei, au urmat toate media internaționale. Foarte puține informații despre spargere au fost divulgate în primele ore. Purtătorul de cuvânt al poliției a repetat doar că au dispărut câteva tablouri și că nu va da alte detalii din anchetă.

Fotografia unui loc gol de pe perete apare în media, iar informațiile de pe placa informativă indică titlul operei. Televiziunile vorbesc despre o pagubă de sute de milioane de euro. În afară de Matisse, publicul nu știe ce lucrări au mai fost furate. La ora 17:00, după 3 ore de la aterizarea pe Schiphol, directoarea Ansenk face o declarație de presă.

„Ce s-a întâmplat e un coșmar pentru orice director de muzeu. În ciuda importantelor elemente de securitate de la Kunsthal, șapte lucrări din expoziție au fost furate. Sunt opere de Picasso, Matisse, Lucian Freud, Meijer de Haan și două semnate de Monet, unice, care care fost prezentate peste tot în lume și expuse aici în pentru prima dată. Noi, muzeul Kunsthal și board-ul Triton Foundation, suntem șocați de cele întâmplate și nu ne vom da bătuți. Am luat decizia de a deschide din nou expoziția mâine și rugăm publicul să vină să o vadă în continuare să se bucure de această opere de artă excepționale din această colecție privată. Aș dori să spun și că acest act a lovit întreaga lume artistică și muzeală ca o bombă”.

Planul a fost pus la cale de Radu, care la 28 de ani, era cel mai în vârstă membru al unui grup infracțional românesc ce opera în Rotterdam. Din momentul în care s-a mutat în Olanda în vară, au început spargerile. Și-au adus iubitele din România și deja erau prostituate. S-a gândit că operele de artă valorează mulți bani și e momentul să dea o lovitură.
Alexandru, un tip musculos de 23 de ani, a venit în iunie, cu prietena lui Ștefania, să facă bani. L-au urmat Radu și Eugen, apoi și Alexandru a decis să plece din Carcaliu și să vină în Olanda.

La trei ore după ce au dat spargerea, Radu și Eugen s-au întors să ia mașina. Apoi au dat jos lucrările din portbagaj și le-au dus în casa lui Radu, deasupra salonului Chiq le Frique de pe Jonker Fransstraatunde, și le-au ascuns în dulapul din hol. Seara, le-au scos și au îndepărtat ramele. Doar cele două desene în pastel de Monet păreau mai mari decât celelalte, aproape de mărimea unui tabloid.

Andreea l-a revăzut pe Eugen abia în seara următoare și acesta nu i-a spus decât că a avut treabă și apoi s-a culcat. A menționat, însă, că trebuie să lase totul baltă și să plece în România. Radu și Eugen au încărcat joi seara picturile în portbagajul mașinii lui Eugen, un Ford Mondeo. Eugen a pus și bagajele lui și ale Andreei, apoi le-a spus prietenilor că a accident un ciclist și că trebuie să fugă din țară. Andreea era uimită de graba lui Eugen care a condus aproape fără oprire vreo 2.500 de kilometri. Au oprit la un motel ieftin aproape de granița dintre Ungaria și România, apoi au mers spre casă. Radu a plecat cu avionul din Brussels Zaventem în 21 octombrie.

Investigația și mediatizarea

În seara jafului, procuratura a decis demararea unei ample anchete. Condusă de o echipă de investigație (Team Grootschalig Onderzoek), ancheta primește un nume: TGO Art și 25 de ofițeri sunt alocați acesteia. Conștienți că graba este este esențială, membrii echipei analizează fiecare loc din muzeu, găsesc semne minore de intrare forțată la ieșirea de urgență și amprente de încălțăminte de fol, o înregistrare de pe camera de supraveghere, cu o imagine de slabă calitate.

Sunt consultați experți de artă, se înaintează scenarii, se transmit apeluri publice pentru indicii de la posibili martori. În fața muzeului se aduc 14 jardiniere imense pentru a masca fațada.

Înregistrarea de pe camera de securitate e difuzată în vineri, după jaf, în emisiunea olandeză „Opsporing Verzocht”, iar în urma acesteia sunt primite peste 100 de apeluri cu nume sau indicii de grupări criminale și fiecare dintre acestea este verificat, însă, niciunul nu duce către suspecți. „Nu știm unde să căutăm făptașii – în lumea crimei organizate sau în lumea artei”.

În lipsa informațiilor clare, media speculează despre valoarea lucrărilor: între 50 – 100 milioane de  euro, potrivit estimării Art Loss Register din Londra. În presa americană, valoarea e estimată la peste 100 de milioane, în The New York Times și Bloomberg News, și la sute de milioane de euro, în The Huffington Post. În Marea Britanie, estimările variază între 60 de milioane (Daily Telegraph) și 310 milioane de euro (Independent).

Willem van Hassel, directorul board-ului Kunsthal, care a făcut plângerea oficială pentru furt la poliția din Rotterdam, menționează că deși e foarte posibil ca valoarea de piață a lucrărilor să fie cu mult mai mare, valoarea asiguratorie totală este de 18,1 milioane de euro.

Echipa TGO Art n-a făcut mari progrese în primele două săptămâni după jaf. Dar e sigură că făptașii au dat târcoale acelui loc și analizează toate imaginile din Kunsthal urmărind comportamentul vizitatorilor, căutând orice indiciu.

În 17 februarie 2013, Olga, mama lui Radu, trebuie să ia o decizie. Stă în fața unei sobe din casă, după ce cu puțină vreme înainte ieșise în frig la cimitir, de unde dezgropase tablourile și le adusese înăuntru. La televizor se vorbește despre Picasso, Gauguin, Matisse, Monet, Meijer de Haan și Freud și de sute de milioane de euro. Suma nu e importantă pentru ea. Lucrările sunt dovezi împotriva fiului ei și distrugerea lor pare să fie unicul lucru care-l poate ajuta. Focul le cuprinde.

Experții nu au stabilit până acum cu precizie dacă lucrările au fost arse.

Foto: cadru din filmul „Jaful secolului”