Arta monumentală – Cea mai cunoscută statuie a lui Eminescu
Statuia lui Mihai Eminescu executată în bronz în 1963 de sculptorul Gheorghe D. Anghel (1904 – 1966) este des fotografiată de turişti şi bucureşteni atunci când ajung în faţa Ateneului Român.
Amplasată pe un soclu de travertin în Parcul Ateneului Român de conducerea comunistă, în 1965, statuia de trei metri a fost realizată de artist în atelierul său de la Mănăstirea Pasărea şi îl înfățișează pe poet în perioada tinereții.
Pe acest amplasament s-a aflat „Chibritul lui Pache” sau „Coloana cu vultur”, monument comemorativ ce fixa locul altarului bisericii Episcopiei Râmnicului care a rămas pe acel teren până către sfârșitul secolului al XIX-lea.
În Interbelic, aleile Grădinii Ateneului erau împodobite cu busturile dedicate marilor oameni politici, de cultură sau artiști români. Toate busturile au fost distruse în anii regimului comunist. Între acestea: Mihai Eminescu (de Ion Georgescu), Mihail Kogălniceanu (de W. C. Hegel), P.S. Aurelian (de W. C. Hegel), Ion Ghica (de Ioan Iordănescu), Traian Demetrescu (de Filip Marin), Dumitru Georgescu-Kiriac (de Oscar Han), Gavriil Musicescu (de Milița Petrașcu), C. A. Rosetti (de I. Georgescu), Vasile Urechea-Alexandrescu (de W. C. Hegel), Gheorghe Dem Theodorescu (de Carol Storck), C. I. Stăncescu (de W. C. Hegel) și Theodor Șerbănescu (de Filip Marin).
Mihai Eminescu (1850 – 1889) a fost o personalitate polivalentă. Imensa lui capacitate de muncă l-a făcut pe Titu Maiorescu să afirme că, pentru Eminescu, „scrisul era viața lui însăși: era omul cel mai silitor, veșnic citind, meditând, scriind. Poet în toată puterea cuvântului”. Eminescu „este expresia integrală a sufletului românesc”, scria Nicolae Iorga.
Gheorghe Anghel s-a născut la Turnu Severin, la 22 august 1904. Între anii 1923 și 1924, a frecventat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București la clasa maestrului Dimitrie Paciurea, ca student neînmatriculat. Între anii 1924 și 1937, Gheorghe Anghel a trăit la Paris, unde și-a definitivat formația artistică. A studiat pentru o perioadă la Școala de Arte Frumoase, cu profesorul Antoine Injalbert. A frecventat pentru o perioadă atelierul lui Constantin Brâncuși și a lucrat vreme de trei ani, din 1925 până în 1928, în atelierul antreprenorului de sculptură Minazzoli și apoi sculptură decorativă, în atelierul arhitectului bucureștean Alexandru Delanof. În toată această perioadă a făcut studii în muzee și expoziții, fiind interesat de monumentele arhitecturii și sculpturii franceze, potrivit informaţiilor de pe monumentfor.ro.
Gheorghe Anghel s-a impus relativ târziu în peisajul artistic românesc, în anul 1943, atunci când a expus o serie de lucrări din lut ars, în prima sa expoziție bucureșteană. Maestrul a lucrat, cu rare excepții, în bronz deoarece, așa cum îi plăcea să spună că pentru el sculptura însemna în primul rând modelaj. Artist extrem de exigent, Gheorghe Anghel a produs o operă relativ restrânsă. S-a întâmplat uneori să-și distrugă propriile lucrări și a lăsat prin testament dorința ca toate gipsurile sale să fie distruse.
Ultima sa lucrare, statuia lui Mihail Eminescu din fața Ateneului Român este, ca de altfel întreaga sa operă, așa cum scria criticul Petre Comarnescu – „congenială cu cea a poetului, prin aceleași aspirații umaniste…”. Sculptorul s-a stins din viață în anul 1966, la București.
Foto credit: curatorial
