Arta queer după inventarea termenului „homosexual”

„The First Homosexuals: The Birth of a New Identity, 1869 – 1939” explorează o schimbare radicală în modul în care societatea privea homosexualitatea în urma inventării termenului „homosexual”, în 1869. Înainte de acest moment decisiv, dorința față de același sex era ceva exprimat, nu neapărat ceva ce definea individul. „The First Homosexuals” examinează modul în care, pentru prima dată, homosexualii au fost separați de restul populației și le-a fost atribuită o identitate care se baza pe sexualitatea lor. De la inventarea termenului, sexualitatea a devenit totalizantă, determinând un individ în esența sa.

În urmă cu doi ani, Wrightwood 659 din Chicago a oferit o idee despre abordare într-o avanpremieră intitulată „ The First Homosexuals: Global Depictions of a New Identity, 1869-1930”. Expoziția de acum, deschisă până la 26 iulie, urmărește exprimarea homosexuală din 1869 până în 1939, prin lucrări semnate de unii ca Hokusai, Tamara de Lempicka și Florine Stettheimer.

Ea reunește mai mult de 300 de lucrări realizate de peste 125 de artiști din 40 de țări, împrumutate de la peste 100 de muzee și colecții private din întreaga lume, inclusiv Muzeul d’ Orsay, Tate, The Courtauld, Metropolitan Museum of Art, Kunsthaus Zürich, Muzeul Național al Danemarcei, Fukuoka Asian Art Museum, Pinacoteca de São Paulo, Museo Gregorio Prieto și Kinsey Institute for Research in Sex, Gender, and Reproduction, printre altele. O serie de lucrări sunt clasate tezaur și până acum nu au călătorit în afara țărilor lor.

Termenul „homosexual”, inventat de Karl-Maria Kertbeny

În 1868, autorul maghiar Karl-Maria Kertbeny, într-o scrisoare către colegul său jurnalist Karl Heinrich Ulrichs, a inventat termenul „homosexual” pentru a descrie atracția față de același sex. El scria pentru a argumenta împotriva criminalizării actelor sexuale private – o cauză pe care o împărtășea într-o oarecare măsură cu Ulrichs, cunoscut mai ales ca primul homosexual care a apărat homosexualitatea în mod deschis. Cu toate acestea, expresia lui Kertbeny, care a debutat public într-un pamflet din 1869, avea să creeze, în mod ironic, propriile probleme spinoase pe măsură ce răsuna de-a lungul timpului.

Curatorii Jonathan D. Katz și Johnny Willis au lucrat cu o echipă de 22 de cercetători pentru a trasa cum nașterea termenului „homosexual” a reîncadrat expresii artistice ale identității și sexualității.

Deoarece imaginile au fost capabile să reprezinte nuanțe pentru care nu exista, literalmente, un limbaj, această expoziție poate descrie una dintre marile ironii ale momentului: în timp ce limbajul a fost constrâns la doar două opțiuni – hetero sau homosexualitate – arta a luat locul și a ajuns să reprezinte o gamă enormă de identități, sexualități și genuri.

Programul de cercetare care stă la baza expoziției a subliniat modul în care apariția „homosexualului” a urmat același traseu precum cucerirea colonială, cu aceleași consecințe distructive. Deoarece homosexualitatea însemna sex între persoane de același sex, ea implica nu numai sexualitatea, ci și genul. Primele definiții ale diferenței sexuale se bazau adesea atât pe gen, cât și pe sexualitate, cum ar fi faptul de a avea un suflet de un gen într-un corp de gen opus. De-a lungul istoriei timpurii a homosexualității, după cum demonstrează această expoziție, dorința față de același sex și identitatea de gen au fost îngemănate până la punctul de a fi inseparabile. Astfel, nu este surprinzător faptul că răspândirea reprezentărilor homosexuale a stimulat și creșterea reprezentării non-binare sau trans în urma sa. Altfel spus, identitatea homosexuală modernă și identitatea trans s-au născut de fapt împreună. „Sperăm că această expoziție va ajuta la reabilitarea genului în povestea diferenței sexuale”, spun curatorii.

Hokusai, Lempicka și Von Kupffer

Printre lucrările expuse se numără opere de la începutul secolului 19, precum serigrafii erotice de Hokusai și Utamaro, sculpturi de Bertel Thorvaldsen, picturi de George Catlin.

Secțiunea „Colonialism and Resistance” analizează cum europenii își imaginau teritorii și culturi străine cotropite de ceea ce numeau relații sexuale deviante. Artiștii au rezistat. Pictorul mexican Saturnino Herrán, în 1916, a produs „Nuestros dioses antiguos”, care celebrează sexualitatea indigenă precolonială descriind zei în ipostaze de „camp queens”, în timp ce Richmond Barthé, în lucrarea lui „Feral Benga” din 1935 a folosit tradițiile sculpturii europene pentru a surprinde senzualitatea negrilor.

În secțiuni precum „Portraits, Relationships, and History”, expoziția reunește o serie de embleme ale artei queer. Există picturi ale lui Gertrude Stein și Oscar Wilde, precum și autoportrete realizate de Romaine Brooks și Florine Stettheimer. Există un nud feminin realizat în 1923 de Tamara de Lempicka, care sfidează normele de gen, și desenele ilustratoarei Gerda Wegener cu partenera sa Lili Elbe, care s-a născut bărbat (subiect al filmului „The Danish Girl” din 2015).

Alte relații homosexuale prind viață în fotografiile lui Alice Austen din 1891 și în picturile lui Marie Laurencin cu tinere femei dansând. La fel de intime sunt pictura din 1887 a lui Thomas Eakins a partenerului său Walt Whitman și schița făcută de Rosa Bonheur cu iubita ei Anna Klumpke, apariție publică rară.

O premieră americană o reprezintă opt picturi ale controversatului artist german Elisàr von Kupffer. Aceste lucrări au fost expuse cândva în Sanctuarium Artis Elisarion, un complex înființat de von Kupffer în Elveția în 1900 ca un refugiu pentru Clarism, mișcarea sa neoreligioasă care se opunea diviziunilor de gen. Aparent, unul dintre tablouri înfățișează prima nuntă între persoane de același sex din istoria artei.

Fotografie principală: Marie Laurencin, „Le bal élégant” sau „La danse à la campagne” (1913); Musée Marie Laurencin, Tokyo