Artistul german a cărui faimă o datorează în parte unei trupe americane de rock alternativ

Gerhard Richter, acest rebel al artei contemporane, figurativ atunci când moda este abstractă și invers, are nenumărate fațete ascunse. Figură complexă, el a lucrat pictură pe fotografii, picturi după fotografii, abstracții și hărți colorate, câteva dintre marile serii care conturează vastul său domeniu de creație.

Născut în 1932 la Dresda, pictorul german a controlat cu atenție receptarea și difuzarea operei sale, pornind de la zero odată cu trecerea în Germania de Vest în 1961, supraveghind cu atenție catalogul raisonné al operei sale și știind să renunţe la o parte întreagă a practicii sale atunci când considera necesar. Fundația Louis Vuitton i-a dedicat o retrospectivă la finalul anului 2025.

Atunci când a pictat seria „Bougies” (sau „Kerzen”) în 1982-1983, Gerhard Richter probabil că nu şi-a imaginat destinul uneia dintre creaţii. După ce s-a impus într-un deceniu ca pilon al undergroundului newyorkez, grupul Sonic Youth a lansat în 1988 „Daydream Nation”, un album cu un titlu provocator despre America conservatoare a lui Reagan. Trupa lui Kim Gordon și Thurston Moore a găsit în pictura nonconformistă a lui Richter un ecou sumbru și decadent al propriei ironii. Astfel, Sonic Youth a ales „Kerze” (catalogul 546-2) de Richter pentru a ilustra coperta albumului său legendar, o modestă pictură în ulei pe pânză, ca o tăcere contemplativă, care a devenit opera preferată a multor fani ai rockului, indiferent dacă îi cunosc sau nu autorul.

La aproape 30 de ani, distruge o mare parte din producția sa din tinerețe

După o copilărie și o adolescență marcate de nazism, Richter evoluează în Germania de Est comunistă. În 1959, obține o viză pentru Occident pentru a vizita Documenta 2 la Kassel. Este un adevărat șoc estetic care nu încetează să-l bântuie. Conștient de riscul unei călătorii clandestine care ar fi fost considerată dezertare, artistul știe că plecarea sa la Düsseldorf în 1961 va fi fără întoarcere. Cu puțin timp înainte de plecare, artistul decide să distrugă aproape întreaga sa operă picturală. Devine elevul lui Ferdinand Macketanz, prietenul lui Sigmar Polke, și dezvoltă o practică nouă în care fotografiile stau la baza picturilor sale. Un exemplu al acestei renașteri artistice este „Tisch”/ „Masă”) din 1962, nr. 1 din catalogul său raisonné, în care perspectiva unei mese de designer este acoperită cu ample pensule îmbibate cu solvent.

A proiectat un vitraliu pentru Catedrala din Köln

La fel ca Matisse, Chagall și Soulages, Gerhard Richter și-a lăsat amprenta și în arta vitraliilor. În 2007, a fost chemat să creeze vitraliul din transeptul sudic al Catedralei din Köln, al cărui original a fost distrus în timpul războiului. Prin operele sale, Richter a pus deja sub semnul întrebării impactul războiului asupra societății germane, dar pentru această intervenție, el şi-a concentrat atenția asupra culorii. La Köln, sunt asamblate nu mai puțin de 11.263 de plăci de sticlă de 9,4 cm pe latura și 72 de culori diferite; jumătate dintre ele, într-o ordine aleatorie determinată de un program informatic, iar cealaltă jumătate în oglindă față de prima. În realitate, această lucrare nu este o încercare, deoarece în 1989, Gerhard Richter realizase un vitraliu cu 625 de culori pentru casa Otte, proiectată de Walter Gropius la Berlin în 1922.

A renunțat la pictură în 2017

Haos meditativ de roșu și verde cu impasto rupestru, „Abstraktes Bild 952-4” din catalogul raisonné al pictorului, marchează în 2017 punctul final al practicii picturale a lui Richter. La 85 de ani, pictorul, cunoscut atât pentru „fotografiile-picturi” cât și pentru pânzele sale abstracte, constată că a epuizat acest mediu. Cu toate acestea, el este departe de a renunța la creație. Pur și simplu, arta sa trebuie să ia noi direcții, să se concentreze pe desenul pe hârtie, cu cerneală și grafit, dar și pe imprimarea compozițiilor realizate pe computer. O întreagă paletă de forme pe care continuă să le manipuleze și să le reinventeze la 93 de ani.