curatorial / Artǎ / Atelierul excentric al lui Joseph Cornell, readus la viață de Wes Anderson

7 Noiembrie 2025 /

Atelierul excentric al lui Joseph Cornell, readus la viață de Wes Anderson

Atelierul excentric al artistului vizual Joseph Cornell este readus la viață în Paris, printr-o expoziție la Gagosian ce oferă o privire intimă asupra lumii suprarealiste a artistului care a inspirat generații întregi de creativi realizată de cineastul american Wes Anderson.

Joseph Cornell (1903 – 1972), artist autodidact specializat în asamblaje, cunoscut pentru lucrările sale de tip shadowbox, influențat de suprarealiști, a fost și un cineast experimental de avangardă. Simbol cultural al primei jumătăți a secolului XX, Cornell îi primea în casa din New York a mamei lui pe unii ca Marcel Duchamp, Max Ernst, Andy Warhol, Robert Rauschenberg, Yayoi Kusama și Peggy Guggenheim. Toți veneau cu obiectivul de a-i vedea studioul ținut secret unde își realiza asamblajele excentrice.

„Nu primea prea mulți oameni, dar cei pe care îi primea erau cu adevărat interesanți”, spune Jasper Sharp, fost curator de artă modernă și contemporană la Muzeul de Istorie a Artei din Viena. Astfel, umilul atelier a devenit un fel de microcosmos de idei radicale în epoca sa, anticipând mișcări postmoderniste cruciale precum Neo-Dada și Pop Art.

Anderson, inspirat de asemenea de Cornell, a colaborat cu Sharp pentru a recrea studioul legendarului artist, completat cu unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale precum „Dressing Room for Gille” (1939), „Pharmacy” (1943) și „Untitled (Pinturicchio Boy)” (cca. 1950).

„The House on Utopia Parkway. Joseph Cornell’s Studio Reimagined by Wes Anderson” este deschisă la Gagosian Paris între 16 decembrie și 14 martie 2026. Aceasta este prima prezentare a creației lui Joseph Cornell la Paris în decurs de patru decenii.

Cornell și atelierul secret

Joseph Cornell nu știa să deseneze, să picteze sau să sculpteze și nu a urmat vreun curs formal de artă, dar a creat o operă originală, extraordinară. Deși nu a părăsit vreodată Statele Unite, orașul Paris a trăit intens în imaginația sa. A cutreierat străzile sale prin intermediul cărților poștale, ghidurilor turistice și conversațiilor cu prietenul său Marcel Duchamp și a dedicat zeci de opere de artă poeților, palatelor și protagoniștilor istorici ai acestui oraș.

În modesta casă familială de pe Utopia Parkway din Queens, New York, pe care o împărțea cu mama și fratele său, lucra într-un atelier din subsol, plin de rafturi cu cutii de pantofi și cutii de conserve vopsite în alb, umplute cu obiecte adunate în timpul incursiunilor sale prin librăriile, magazinele de antichități și magazinele de cartier din Manhattan. El se referea la această colecție de gravuri, pene, hărți, bile, jucării, scoici și alte obiecte efemere ca la „departamentul său de piese de schimb”. Aceasta îi furniza materia primă pentru colaje complexe, asamblaje și shadowboxes care aveau să influențeze artiști de la Yayoi Kusama, Robert Rauschenberg, Betye Saar, Carolee Schneemann și Andy Warhol până la mulți dintre cei care activează astăzi.

Lucrări ale lui sunt incluse colecțiilor Centrul Pompidou, Paris; Tate, Londra; Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía, Madrid; Muzeul de Artă Modernă, New York; Galeria Națională de Artă, Washington, DC; Institutul de Artă din Chicago; Muzeul de Artă al Comitatului Los Angeles.

Joseph Cornell a expus pentru prima dată la Galeria Julien Levy din New York, în cadrul expoziției istorice „Surréalisme” din 1932. Printre instituțiile care i-au prezentat arta se găsesc Muzeul de Artă din Pasadena (1966 – 1967); Muzeul de Artă Modernă din New York (1980 – 1981, expoziție itinerantă la Whitechapel Gallery, Londra; Kunsthalle Düsseldorf, Germania; Palazzo Pitti, Florența; Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris; Art Institute of Chicago, 1981 – 1982); Muzeul de Artă Americană Smithsonian, Washington DC (2006 – 2007); Academia Regală de Arte, Londra (2015, expoziție itinerantă la Muzeul de Istorie a Artei, Viena, 2015 – 2016); și Muzeul Metropolitan de Artă, New York (2018).