Simbolul autoportretului la Rubens

Artistul flamand Peter Paul Rubens a fost unul dintre cei mai importanți ai secolului al XVII-lea, precum și un diplomat, savant și curtean de succes. Picturile sale au fost foarte apreciate de nobilime și a fost o figură influentă în cea mai mare parte a vieții sale. S-a specializat în crearea de piese de altar, picturi istorice, portrete și peisaje. Stilul său unic a surprins estetica barocă.

La comandă, lucrările lui Rubens erau cel mai adesea picturi istorice. El a surprins scene religioase și mitologice în stilul său unic, punând accentul pe culori și pe mișcările momentelor surprinse. Rubens a fost crescut ca un catolic în orașul Anvers. Educația sa religioasă se regăsește în mai multe dintre lucrările sale.

În Anvers, Rubens a primit o educație clasică, alături de o serie de stagii de ucenicie cu artiști importanți din oraș. El a învățat să copieze lucrările marilor maeștri. În 1600, la vârsta de 23 de ani, a părăsit orașul și a călătorit în Italia, unde a rămas timp de 8 ani, construindu-și relații puternice și creând mai multe lucrări notabile, inclusiv tablouri de altar și portrete ale înaltei nobilimi.

În 1608, mama lui Rubens s-a îmbolnăvit, determinându-l să părăsească Italia și să se întoarcă acasă, la Anvers. Din păcate, mama sa a decedat înainte ca el să o poată vedea. În 1609, a fost numit pictor de curte de Albert al VII-lea, arhiduce de Austria, și de infanta Isabella Clara Eugenia a Spaniei.

În 1610, după ce a primit permisiunea specială de a-și stabili atelierul în Anvers, Rubens s-a mutat într-o casă nouă în oraș. El însuși a proiectat renovarea reședinței flamande, bazându-se pe influența artei și arhitecturii italiene din perioada petrecută în străinătate. Casa și atelierul au găzduit vasta colecție personală de artă a lui Rubens și au devenit baza de unde a creat o mare parte din lucrările sale.

Casa a devenit acum un muzeu cunoscut sub numele de Rubenshuis, sau Casa lui Rubens. Aceasta găzduiește câteva dintre cele mai celebre lucrări ale lui Rubens, inclusiv apreciatul său autoportret. Acest tablou a căpătat o valoare simbolică semnificativă în orașul său natal.

Panouri de lemn pe post de pânză

În 2014, autoportretul a fost dus la Galeria Națională din Londra pentru lucrări de restaurare. În timpul restaurării, opera a fost examinată în detaliu. Acesta este pictat pe o serie de panouri de lemn, ceea ce îl face foarte fragil și dificil de transportat. Rubens a fost unul dintre ultimii mari artiști care a folosit panouri de lemn ca pânză. Acum, înapoi în casa sa originală, autoportretul atrage mii de vizitatori în fiecare an.

Având în vedere talentul său pentru portret, Rubens a pictat foarte puține autoportrete în timpul vieții sale, iar autoportretul care este expus în Rubenshuis este unul dintre cele patru exemple.

Este un portret informal, pictat cel mai probabil în anul în care Rubens s-a căsătorit cu Helena Fourment, când avea 53 de ani. Se spune că Rubens detesta să picteze portrete, deși era cunoscut ca unul dintre cei mai talentați portretiști ai timpului său.

Spre deosebire de lucrările sale comandate, autoportretul lui Rubens a fost un proiect personal, izvorât din propria sa dorință de a crea. De asemenea, el a creat portrete ale ambelor soții (prima, Isabella, a murit tânără), precum și ale copiilor și socrilor săi.

Spre deosebire de Honeysuckle Bower, autoportretul lui Rubens alături de prima sa soție, Isabelle, oferă foarte puține detalii sau referințe simbolice. Artistul este reprezentat pe un fundal simplu, purtând haine relaxate și privind direct spre pânză. Expresia feței sale este goală, aproape în expectativă. Pare potrivit ca această imagine să continue să fie expusă în locul în care a fost realizată, locuința în care Rubens și-a petrecut cea mai mare parte a vieții și a realizat unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.

Foto credit: Peter Paul Rubens, „Zelfportret”, ca. 1623-1630, Rubenshuis