„Băiatul cu coș de fructe”, o capodoperă din tinerețea lui Caravaggio
Una dintre capodoperele prestigioasei colecții italiene din Galeria Broghese, „Giovane con canestra di frutta/ Băiatul cu coş de fructe” (circa 1593) de Caravaggio, un tablou din perioada de tinerețe în care pictorul dă deja dovadă de toată măiestria sa, merită admirat în detaliu.
Capodoperă de tinerețe
Un tânăr frumos pozează, pe un fundal întunecat și uniform. Tunica sa albă, în stil antic, lasă să se vadă un umăr musculos, în timp ce brațele sale înconjoară un superb coș cu fructe plin cu struguri, piersici, mere, caise, frunze de viță de vie. Pictat în jurul anului 1593, la scurt timp după sosirea lui Caravaggio (1571-1610) la Roma, „Băiat cu coș de fructe” este una dintre primele opere cunoscute ale maestrului italian. Comoară a colecției Borghese, această capodoperă de tinerețe, în care se vede toată măiestria celui numit Michelangelo Merisi, fascinează prin realismul și senzualitatea sa.
Cesari versus Borghese
Când îl întâlnește pe Caravaggio, Giuseppe Cesari, mai cunoscut sub numele de Cavalier d’Arpin, îi remarcă rapid talentul tânărului și îl ia sub aripa sa. În atelierul manieristului, Michelangelo Merisi se remarcă ca pictor de flori și fructe. Maestrul său este copleșit de comenzi prestigioase, dar alegerea papei Paul al V-lea în 1605 marchează sfârșitul acestei perioade fastuoase. Nepotul acestuia, un anume cardinal Borghese, este interesat de bogata colecție a Cavalierului d’Arpin. Reușește să şi-o însușească. Printre numeroasele comori confiscate de temutul om al Bisericii se află și acest tablou al lui Caravaggio. Secole mai târziu, opera face încă parte din bijuteriile acestei prestigioase colecții.
Detaliu „Giovane con canestra di frutta”, Galleria Borghese
Triumful naturii moarte
În secolul al XVI-lea, natura moartă nu era o temă deosebit de răspândită în Lombardia. Cu toate acestea, acest gen, mai puțin apreciat decât portretul, îl interesa pe tânărul Merisi, care aici acordă atenţie fructelor și figurii băiatului în mod egal. Cu acest exercițiu de stil uimitor de realist, pictorul dezvăluie întreaga amploare a talentului său, aflat atunci în plină ascensiune. Rafinate sunt împletitura fină a coșului de răchită, catifelarea piersicilor, strălucirea merelor sau nervurile frunzelor de viță de vie.
Între umbră și lumină
Silueta tânărului se detașează perfect de fundalul uniform, pe care îl imaginăm a fi o porțiune de perete cufundată în semi-întuneric. Tratarea subtilă a umbrelor și a luminii permite pictorului să sublinieze liniile viguroase ale corpului sculptural al modelului său, insistând în același timp asupra frumuseții și prospețimii fructelor. O gestualitate artistică deja virtuoasă, care anunță clar-obscurul revoluționar caracteristic operei sale, care se va impune începând cu anul 1600.
Erotism
Poziția senzuală a tânărului, buze întredeschise și ochi pe jumătate închiși, părul negru ca pana corbului, umărul dezgolit, conferă operei o dimensiune erotică incontestabilă. Modelul este Mario Minniti, el însuși artist în vârstă de 16 ani, care era probabil și iubitul lui Caravaggio. Chipul său apare și în alte opere din perioada romană a pictorului, precum „Cântărețul la lăută” (1596), „Ghicitoarea” (1594) sau „Trișorii” (1595).
