Brâncuşi ne priveşte din (şi prin) pelicula de film, la MNAR – galerie foto

Concepută sub forma unei narațiuni vizuale, care conturează evoluția sa artistică și umană, prin intermediul documentelor de arhivă, fotografiilor, fotogramelor, fragmentelor de film și maximelor artistului, prezentate în limbile română, franceză și engleză, expoziţia „Brâncuşi ne priveşte pe toţi” este deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României, Sala Kretzulescu.

„Este o expoziţie care nu doar care informează, ci şi cartografiază parcursul, nu doar creativ, ci şi biografic, al lui Constantin Brâncuşi. În această expoziţie avem o parte documentară şi informativă, şi o parte de Brâncuşi”, a spus Erwin Kessler, directorul MNAR, la vernisaj.

„Un artist adevărat face lucrurile fără să vrea”, spunea Brâncuşi. El mai spunea şi că sculpturile sale „nu trebuie să fie respectate, ci iubite. Trebuie să-ţi vină să te joci cu ele”.

În centrul expoziţiei se află sculpturile „Cap de copil”, „Rugăciune” (copie), pentru că originalul pleacă la Roma, și „Portret Petre Stănescu”. Iar în jurul lor, pe peliculă, fotograme, informaţii, filme.

„Eu nu vreau să marcăm ziua lui Brâncuşi. Eu nu cred în Ziua Naţională Brâncuşi nici măcar la 150 de ani de la naşterea lui. Pentru mine, pentru noi, acolo, la Centrul din Târgu Jiu, ziua lui Brâncuşi e în fiecare zi, pentru că noi administrăm acolo ce nu putem aduce aici decât prin fotografie, Ansamblul Monumental realizat de Constantin Brâncuşi. El e acolo zi şi noapte şi noi trebuie să avem grijă de el. Din păcate, nu putem duce Ansamblul la Paris, la Roma, al Berlin… Ce avem noi acolo, nu are nimeni”, a spus regizorul Cornel Mihalache la vernisaj.

Sunt prezentate povești de viață: 1913, Armory Show New York, prima expoziție importantă care marchează și atestarea artei moderne; 1920, scandalul Prințesei X; 1921, The Little Review, revista închinată lui; 1922 – «En art il n’y a pas d’étrangers» – Closerie de lilas; 1926 – expoziția de la Brummer Gallery; 1927 – 1928, SUA a considerat „Pasărea în spațiu” un obiect industrial, Brâncuși a schimbat definiția Artei Moderne din dicționarul vamal; 1931 – începutul concepției Templului de la Indore, neterminat; 1935 – scrisoarea către Milița Petrașcu în care acceptă comanda de la Târgu Jiu; 1937 – documentul semnat de Haig Acterian după o discuție de o seară cu Brâncuși; 1937 – Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu; 1945 – „Piatra de hotar”, care încheie seria „Sărutul”, precum și opera sa; 1951 – reacția Academiei Române la încercarea de a cumpăra câteva lucrări; 1952 – cetățenia franceză; 1956 prima expoziție personală din Europa, la București, MNAR, la 80 de ani; 1956 – testamentul; 1957 finalul.

Sunt prezentate, totodată, momentele definitorii ale consacrării internaționale, între care participarea la Armory Show, New York (1913), scandalul generat de lucrarea „Prințesa X” (1920), procesul din Statele Unite ale Americii (1926-1928) privind lucrarea „Pasărea în spațiu”, care a condus la redefinirea statutului artei moderne în legislația vamală americană, precum și realizarea Ansamblului sculptural de la Târgu Jiu.

Expoziția include, sub formă de secvențe vizuale, principalele serii sculpturale ale artistului: „Sărutul”, „Ovoidele”, „Păsările”, „Coloanele”, „Domnișoarele Pogany”, „Prințesele X”, „Cocoșii” și „Animalia”, alături de fotografii reprezentative ale diferitelor etape din viața lui Brâncuși și documente referitoare la proiecte rămase nefinalizate.

Proiectul expozițional este coordonat de Cornel Mihalache, manager al Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, regizorul documentarului „Brâncuși – Scrisoare imaginară”. În acest context, sunt prezentate filmele „Brâncuși Filmat” (Centre Pompidou), „Brâncuși – Scrisoare imaginară” (Cornel Mihalache), precum și un montaj de imagini și materiale de arhivă.

Expoziția „Brâncuși ne privește pe toți”, găzduită la MNAR până în 22 februarie, se încheie cu secvența Posteritatea, mai ales ce se întâmplă cu imaginea Brâncuși în ultimii 36 de ani.

Foto credit: curatorial