Brukenthal, primul muzeu public de pe teritoriul de astăzi al României, împlinește 206 ani

Muzeul Național Brukenthal marchează, pe 25 februarie, 206 ani de la deschiderea pentru public, lucru care îl clasează drept primul muzeu public de pe teritoriul de astăzi al României.

Pe 25 februarie, publicul are acces gratuit în Palatul Brukenthal și Casa Albastră (Sala Multimedia: expoziția „Marele Furt din Muzeul Brukenthal, 1968”). Programul de vizitare este 10:00 – 18:00.

De la deschidere și până în prezent, muzeul a avut o activitate continuă.

Samuel von Brukenthal (1721 – 1803) este personalitatea care a pus bazele muzeului și care a fost unul dintre reprezentanții vremurilor noi cu viziuni moderne. Una dintre caracteristicile acestuia este aceea că deviza succesului nu mai era noblețea din naștere, ci noblețea dobândită prin merit, explică dr. Alexandru Constantin Chituță, managerul interimar al muzeului.

În 1802, când și-a redactat testamentul și și-a cedat întreaga avere patrimoniului public, se puneau bazele celui mai mare muzeu din Europa de Sud-Est. La Viena, peste ani, Albert von Sachesen-Taschen își ceda și el colecțiile, asemenea lui Brukenthal, înființând celebrul Muzeu Albertina.

Respectând ideea cosmopolită că muzeele sunt repere importante și că dețin un patrimoniu material extraordinar, modelul Brukenthal este așa cum menționa Lisa Fischer, o placă turnantă spre lume. Prin intermediul ei, în virtutea unui iluminism neterminat, înțelepciunea din cărți și frumosul din artă acționează spre binele general. Din creuzetele de idei ale trecutului rezultă adevăruri pentru prezent și se plămădesc noutățile viitorului.

În mod simbolic, Samuel von Brukenthal a întruchipat aplicarea practică a principiilor exprimate pe medalia comemorativă pe care este scris: „Studio sapientia silentio et non fucata amicitia quid nobilius – Studiul, înțelepciunea, discreția și prietenia nefățarnică, ce poate fi mai nobil?”. Colecțiile sale din palatul de la Sibiu, cât și de la reședința de vară și exploatația model de la Avrig constituiau transpunerea în plan real a metaforicului templu al umanității.

Bibliotecă publică și colecție de pictură

Din 1784, când a avut inițiativa fondării, apoi în 1787, când a fost deschis, Cabinetul de lectură avea inițiativa de a reprezenta o posibilitate de instruire și de perfecționare a publicului interesat. Bogata bibliotecă din palat conținea, în afara operelor clasice ale literaturii universale, cele mai recente publicații și reviste.

În afară de biblioteca sa, Brukenthal deține o impresionantă colecție de pictură. Ea a luat naștere din colecția de stampe, fiind permanent îmbogățită, pentru ca, în final, să cuprindă opere reprezentative ale maeștrilor flamanzi, italieni, germani, austrieci și francezi. Colecția a fost expusă în cele 13 încăperi de la etajul al doilea al palatului din Sibiu. În jurul anului 1790, ea cuprindea aproximativ 800 de tablouri și era deja deschisă publicului. În comparație, în anul 1789, galeria regală din Belvedere de la Viena număra doar 1.400 lucrări.

Pinacoteca lui nu trebuia doar să bucure, ci să stimuleze studiul artei și al naturii în scopul aprofundării cercetării. Pentru a da colecțiilor și o utilizare practică, baronul a amenajat o sală unde artiștii se puteau dedica creativ studiului și artei picturii.

Inaugurarea oficială a Muzeului Brukenthal

Pe 25 februarie 1817, odată depășite certurile de familie, muzeul a fost inaugurat oficial. Cuvântarea festivă a fost ținută de pastorul Johann Filtsch care, în stil masonic, a omagiat înfăptuirile sociale și cultural-politice ale baronului Brukenthal. El a lansat și conceptul de muzeu național săsesc însă și-a exprimat speranța că aceste colecții vor constitui un model călăuzitor pentru toți vizitatorii precum și pentru generațiile viitoare, indiferent de proveniența lor națională sau religioasă.

Astfel, în 1817, muzeul avea să devină primul muzeu public din întreg spațiul sud-est european. Brukenthal a stabilit și un fond din care trebuia plătit un custode, iar biblioteca trebuia permanent îmbogățită.

Pinacoteca, îmbogățită prin donații și preluări

Pinacoteca Brukenthal a avut un rol important de for instructiv și spre sfârșitul secolului XIX când, în cadrul gimnaziului evanghelic, s-a alcătuit un grup artistic în jurul profesorului Carl Dörschlag.

Pinacoteca a avut de suferit însă în urma numeroaselor procese care au dezbinat familia Brukenthal. Nu a putut fi vorba de achiziții, iar singurul mod de a fi îmbogățită colecția a fost prin donații. De asemenea, lipsa de fonduri nu a permis și angajarea unui restaurator și starea de conservare a 115 tablouri, așa cum menționează cercetătoarea Gudrun Liane Ittu, a avut de suferit.

În 1920, au fost preluate colecțiile Muzeului Carpatin de la Parohia Evanghelică și au intrat în colecție piese de cult, iar colecția de arme a orașului, înființată în 1872 de primărie, a întregit patrimoniul muzeului.

După anul 1948, muzeul a fost îmbogățit prin colecția Muzeului Asociațiunii – desființat de comuniști – și prin lucrările de artă românească adăugate în colecție. În 1957, Muzeul de Științele Naturii se alătură Muzeului Brukenthal, iar în 1966, Muzeul Cinegetic August von Spiess completează structura Muzeului. În 1972, a fost deschis Muzeul Farmaciei, iar în 1988, secția istorie a fost mutată din palat în actualul Muzeu de Istorie Casa Altemberger. În anul 2006, a luat ființă Muzeul de Artă Contemporană.

Brukenthal în perioada comunistă și post-comunistă

După 1872, când s-a stins ultimul moștenitor de parte bărbătească al lui Samuel von Brukenthal, colecția a fost cedată Bisericii Evanghelice în a cărei proprietate s-a aflat până în 1948, când a avut loc naționalizarea, iar muzeul a fost transformat într-o instituție de stat.

În perioada comunistă, numeroase piese din colecția muzeului, printre care 19 tablouri, au fost expuse la București. După 1989, s-a încercat restituirea palatului și a colecției în proprietatea Bisericii Evanghelice. Zece ani mai târziu, a fost restituită reședința de vară de la Avrig, în 2005 a fost retrocedat muzeul și tablourile, în 2006.

Biserica Evanghelică, ca proprietar și administrator, preluând o valoroasă moștenire și-a asumat răspunderea de a perpetua misiunea culturală pe baza testamentului vizionar al Baronului Brukenthal.

Din anul retrocedării, Muzeul Național Brukenthal își continuă activitatea ca parteneriat public-privat.

Muzeul Național Brukenthal este astăzi o instituție publică de importanță națională, fiind singura instituție de acest gen din Sibiu, subordonată Ministerului Culturii.