Capodopere de artă toxice
De-a lungul secolelor, mulți artiști au manipulat, adesea fără să știe, produse extrem de toxice care, deși nu le dăunează propriei sănătăți, pot reprezenta uneori un risc pentru cea a vizitatorilor muzeelor.
Astfel, Rembrandt a folosit un strat de plumb antimucegai, Damien Hirst „s-a jucat” cu vaporii de gaz, Raoul Dufy cu azbestul sau Niki de Saint Phalle cu rășina.
Plumb în „Rondul de noapte” de Rembrandt
Începând din 2019, prodigioasa capodoperă a lui Rembrandt, „Rondul de noapte” (1642), a fost supusă unei operațiuni majore de restaurare, realizată chiar în inima galeriei principale a Rijksmuseum din Amsterdam, sub privirile intrigate ale vizitatorilor. După ce au folosit inteligența artificială pentru a reconstitui extremitățile lipsă ale operei, cercetătorii au radiografiat-o, dezvăluind un strat de plumb: o descoperire cel puțin surprinzătoare, care nu a mai fost făcută până acum în opera maestrului din Epoca de Aur. Pentru oamenii de știință, este foarte probabil ca Rembrandt să fi preferat să își acopere pictura cu plumb în loc de lipici, pentru a o proteja de umezeală și mucegai: o adevărată inovație pentru acea vreme.
Plasticul mortal la Niki de Saint Phalle
Adevărate imnuri ale bucuriei și libertății, „Nanas”, sculpturi de femei voluptoase și colorate, sunt emblematice pentru opera lui Niki de Saint Phalle. Ceea ce se știe mai puțin, însă, este că ele sunt și responsabile de moartea artistei. Pentru lucrările sale începând cu anii 1960, artista a optat pentru un material care, atunci când este manipulat fără protecție, poate fi periculos pentru sănătate: poliesterul. Niki de Saint Phalle, care a lucrat fără mască (la acea vreme, rășina de plastic nu era cunoscută ca fiind periculoasă), a respirat această rășină toxică timp de mulți ani. Când avea doar 40 de ani, a dezvoltat o insuficiență pulmonară gravă – o afecțiune de care a suferit pentru tot restul vieții sale.
Gaz cancerigen la Damien Hirst
În 2012, Tate Modern a organizat o retrospectivă majoră dedicată celui mai sulfuros dintre artiștii britanici: Damien Hirst. Peste 460.000 de vizitatori s-au adunat la muzeu. Problema: la acea vreme, nimeni nu știa că unele dintre lucrările din expoziție ar putea prezenta un potențial risc pentru sănătate. În 2016, un studiu condus de italianul Pier Giorgio Righetti de la Politecnico di Milano și publicat în revista Analytical Methods a arătat că rezervorul operelor „Away from the Flock” (1994) și „Mother and Child (Divided)” (1993) (respectiv un miel și o vacă cu puii săi, tăiate în două și scufundate în formaldehidă) emitea formaldehidă – un gaz inflamabil și cancerigen – de zece ori mai mult decât limita autorizată.
Pigmenți toxici în „Mona Lisa”
„Mona Lisa” (1503-1519), cel mai celebru portret al lui Leonardo da Vinci, conține pigmenți toxici. Este ceea ce au dezvăluit cercetătorii de la CNRS în octombrie 2023, după ce au observat prezența unui mineral care conține oxid de plumb, o substanță deosebit de nocivă pe care maestrul Renașterii o amesteca în vopseaua sa în ulei. De ce făcea acest lucru? Pentru a înmuia materialul și a-l face să se usuce mai repede. Cercetările paralele asupra „La Cène” (1495-1498), o capodoperă din mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano, au scos la iveală, de asemenea, prezența plumbonacritei.
Azbest în fresca „La Fée Électricité” de Raoul Dufy
Fresca „La Fée Électricité”, realizată pentru Palais de la Lumière et l’Électricité cu ocazia Expoziției Universale din 1937, care elogiază electricitatea și progresul este marea capodoperă a lui Raoul Dufy. Pentru a evita riscul de incendiu, societatea care a comandat lucrarea, Compagnie parisienne d’électricité, a decis la acea vreme să efectueze un tratament preventiv cu azbest… O metodă inovatoare la acea vreme, dar care, aproape șaptezeci de ani mai târziu, a obligat Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris, unde lucrarea este instalată din 1964, să întreprindă un proiect colosal de îndepărtare a azbestului timp de cinci ani. Costul: 800.000 de euro.
