Capodopere din expoziția „Grupul celor patru” – galerie foto

Vase cu flori, portrete, autoportrete și peisaje, nuduri, natură statică și sculpturi semnate Oscar Han, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza și Francisc Șirato ocupă trei săli ale Muzeului Colecțiilor de Artă.

Expoziția „Grupul celor patru (1925 – 1934): Oscar Han, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza și Francisc Șirato” se înscrie în demersul muzeului de a prezenta grupări artistice semnificative în istoria artei din România, precedenta de acest fel fiind cea deschisă în anul 2022, „O istorie uitată – Sindicatul Artelor Frumoase din România”.

Acum este prezentată opera pictorilor Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Francisc Șirato și a sculptorului Oscar Han începând cu toamna 1925 și până în anul 1935, când au format „Grupul celor patru”. Scopul constituirii acestui grup a fost realizarea unor expoziții anuale conform propriilor direcții de expunere, cu accent „pe acordul unitar coloristic” și o prezentare modernă, „fără canoane și reguli”, într-un spațiu adecvat și dedicat operelor de artă.

Gruparea s-a dizolvat de la sine, odată cu moartea prematură a lui Ștefan Dimitrescu, în 1933, iar ultima expoziție a avut loc în martie 1934, unde a fost expus autoportretul lui „pictat onest și larg”, după cum apreciau ceilalți trei artiști.

În sălile muzeului sunt expuse aproximativ 100 de lucrări de pictură și sculptură din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, inclusiv din colecțiile Dona, Zambaccian, Anca, Aznavorian, Sică Alexandrescu, Andronescu Ghica, Pas și Taru.

Pe lângă emblematicele „Fata pădurarului” (1924) a lui Tonitza și un autoportret din 1943 al lui Francisc Șirato, stau picturi precum „Flori de toamnă” (1931 – 1933), de Ștefan Dimitrescu.

Această pictură pe carton a participat în expoziția „Grupul celor patru” din 1933, care este punctată aici, la fel și altele ale celor patru, prin documente și fotografii de arhivă.

Oscar Han este prezent cu 15 lucrări, între care „Arcașul”, „Cloșca”, lider în Răscoala de la 1784, „Primul sărut” și „Țăran din Siliștea”.

Bronzul „Elegie” (1926) se află în centrul primei săli a expoziției. Lucrarea a fost gândită pentru un ipotetic monument Mihai Eminescu, sculptorul realizând de-a lungul timpului mai multe variante ale subiectului. Aceasta a fost prezentată în premieră în anul finalizării, în expoziția „Grupul celor patru”, apoi la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură din același an.

A fost considerată de criticii vremii un reper al „noului clasicism”, stil al epocii marcat de constructivism și o puternică expresie formală sintetică.

Printre lucrările lui Nicolae Tonitza selectate se numără portrete și un autoportret, nuduri și peisaje de la Mangalia și Balcic.

„Nud văzut din spate”, ulei pe carton datat 1927 – 1928, care a participat la expoziția „Grupul celor patru” din martie 1928, sub titlul „Spate (studiu)”, este una dintre capodopere.

Nudul feminin a fost un subiect abordat frecvent de Tonitza, începând cu 1926, de la prima expoziție a grupului. El a participat atunci cu patru lucrări de gen.

Pe lângă mănăstirile Cernica și Colentina și un autoportret, Francisc Șirato se remarcă în expoziția de la Muzeul Colecțiilor de Artă cu uleiul pe pânză „Două țărănci” (1924 – 1926).

Sunt redate două personaje feminine în port tradițional, în analogie cu tipologia femeii cumpătate din mediul rural. În anii 1920, în opera lui Șirato și a lui Dimitrescu era subliniată, potrivit specialiștilor, ideea de statornicie.

Expoziția, în care sunt reconstituite segmente din fiecare manifestare organizată în cadrul grupului, oferă și repere cronologice și biografice din activitatea acestuia, precum și a fiecărui artist în parte. Ea poate fi vizitată până pe 24 septembrie 2023.