Cât costa, de fapt, prețioasa vopsea albastră de la Pompei

Orice ghid de la Pompei spune că mozaicurile pot atrage privirile, dar în rândul elitei orașului picturile murale erau un simbol al statutului social mult mai important. În acest context, nicio culoare nu era mai râvnită și mai scumpă decât albastrul egiptean, numit astfel deoarece vechii egipteni îl produceau încă de la sfârșitul mileniului al IV-lea î.e.n. ca alternativă accesibilă la măcinarea lapis lazuli.

În vara anului 2024, a fost descoperită o cameră de cult în interiorul unei case cu două etaje care a aparținut cândva unei familii extrem de bogate din Pompei. Cincisprezece amfore înalte erau așezate lângă pereți, iar grămezile de materiale de construcție sugerau că locuinţa era în renovare când Vezuviul a erupt în anul 79 e.n., dar pereții au fost cei care au stârnit interesul arheologilor: erau acoperiți cu vopsea albastră egipteană și prezentau reprezentări elaborate ale unor zeițe, sfincşi și grifoni înaripați.

Micul spațiu a fost numit pe bună dreptate Camera Albastră, iar un studiu recent realizat de Parcul Arheologic din Pompei și Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) nu numai că a confirmat prezența albastrului egiptean (împreună cu pigmenți roșu, verde, galben și alb de origine naturală), dar a și estimat cantitatea de vopsea prețioasă folosită și valoarea acesteia la acea vreme.

90% din salariul anual al unui soldat roman

În Imperiul Roman, albastrul egiptean era comercializat de obicei sub formă de mici granule, care erau măcinate până se obținea o pulbere utilizabilă, iar cercetătorii estimează că pentru vopsirea Camerei Albastre s-au folosit între 2,7 și 4,5 kilograme. Folosind prețurile menționate de Pliniu cel Bătrân (care a murit în apropierea orașului Stabiae în timpul erupției), cercetătorii estimează că această cantitate de vopsea ar fi costat între 93 și 168 de denari, echivalentul a peste 1.000 de pâini sau 90% din salariul anual al unui soldat roman de infanterie. După cum se menționează în articolul publicat în Heritage Science la 3 martie, aceasta este suma înainte de a se lua în calcul costurile forței de muncă specializate.

Camera Albastră era una dintre cele mai mici încăperi din întreaga casă, care includea un complex de băi termale, o curte cu grădină și o sală de banchete. „Deși utilizarea albastrului egiptean ca strat de bază pe întreaga suprafață a sanctuarului ar putea fi interpretată ca o diminuare a valorii percepute a albastrului egiptean”, au scris cercetătorii, „sugerăm că această alegere a proprietarilor spune mai puțin despre valoarea pigmentului și mai mult despre bogăția substanțială a gospodăriei”.

Când este iluminat, albastrul egiptean emite o luminiscență în infraroșu. Pentru a confirma utilizarea pigmentului, au fost făcute două fotografii folosind ochelari de vedere nocturnă modificați: una în lumină naturală și cealaltă în timp ce se lumina peretele cu o lumină LED. Prin scăderea imaginii în lumină naturală din imaginea cu LED, cercetătorii au obținut semnalul luminos al albastrului egiptean. Specialiştii au numit noua tehnică „un progres-cheie în analiza de teren neinvazivă a albastrului egiptean”. Cantitatea de vopsea a fost calculată prin înmulțirea suprafeței pereților cu grosimea medie a albastrului egiptean.

Albastrul egiptean este considerat primul pigment sintetic din istoria omenirii. Obținut prin arderea nisipului, a carbonatului de calciu și a mineralelor bogate în cupru la o temperatură de peste 815 grade Celsius, acesta a devenit cel mai utilizat pigment albastru în zona mediteraneană antică și în Asia de Vest timp de mii de ani. În secolul I e.n., principala zonă de producție a acestui pigment din întregul Imperiu Roman era Puteoli, un port comercial situat la 32 de kilometri de Pompei.