Ce simbolizează roșul în opera lui Matisse

Henri Matisse a creat în 1910 „Music” pentru a fi expusă pe scara unui conac din Moscova. Este una dintre ultimele compoziții ale artistului cu figuri umane. Opera urma să stea pe perete alături de o a doua pictură, precedentă, intitulată „Dance”. Cele două lucrări sunt legate din punct de vedere coloristic, înfățișând figuri roșii contrastând cu un fundal albastru și verde.

Matisse, născut în Franța în 1869, s-a aflat în fruntea mișcării fovismului și va deveni unul dintre cei mai mari pictori ai secolului al XX-lea.

El s-a îndepărtat de stilul impresioniștilor și s-a concentrat pe folosirea culorilor profunde și îndrăznețe iar subiectele sale, adesea umane, ies în evidență prin culori tari. În vremea sa, era extrem de original.

Șoc: „bestii sălbatice”

Publicul a fost șocat în 1905, la Salon d’Automne, atunci când s-au confruntat cu picturile foviste. Un critic a spus că cei care pictează astfel trebuie să fie „bestii sălbatice”.

Deși Matisse susținea că pictează pentru plăcerea privitorului, lucrările mișcării erau cunoscute pentru faptul că atrăgeau reacții puternice. El a declarat că a căutat să creeze artă care să aibă „o influență liniștitoare, calmă asupra minții”.

În tabloul „Music” figurile sunt simpliste, cu contururi brute și rotunjite pe un fundal fluid. Toate cele cinci figuri sunt colorate cu un roșu primar, îndrăzneț. Este considerată a fi culoarea cu cea mai mare încărcătură emoțională. Însă, tonurile de roșu au un simbolism și o semnificație puternice.

Roșul iese în evidență în orice operă de artă, de unde și utilizarea sa pentru a semnala pericolul sau a avertiza. Este folosit pentru a contrasta cu mediul înconjurător, atrăgând atenția privitorului.

În „Music”, culorile roșii evocatoare ale figurilor au rolul de a spori alteritatea lor – natura lor primitivă, de bază. Ele sunt în același timp simple, primare și brute, dar și evocatoare, energice și încărcate. În această imagine, muzica pare să ducă figurile înapoi la natura lor esențială.

Figurile lui Matisse, nemișcate în mare parte, așteaptă privind în timp ce violonistul și cimpoierul cântă. Roșul intens contrastează cu atitudinea lor calmă, amintind simbolic de căldură, furie, mânie, dorință. Personajele, așezate pe vârful unui deal, sunt învăluite în muzică, în concentrare totală.