Cei mai improbabili pigmenți din istoria artei

Unii artiști au avut îndrăzneala să-și încerce mâna cu materiale neobișnuite: șei, mumii, praf de pușcă sau, de ce nu, sânge.

În 1996, pictorul britanic Chris Ofili (născut în 1968) s-a făcut remarcat prin reprezentarea unei Madone negre folosind nu doar vopsea în ulei ci, mai ales… excremente de elefant. Totul pe un fundal galben-portocaliu presărat cu fotografii ale organelor genitale feminine. Scandal garantat! Rudy Giuliani, primarul New York-ului la acea vreme, a ordonat Muzeului Brooklyn să elimine fecioara scatologică din expoziția „Sensation”, pe motiv că ofensează catolicismul. „The Holy Virgin Mary” – așa cum era intitulată – a fost totuși vândută la Christie’s în iunie 2015 pentru aproape 3,7 milioane de euro și apoi donată MoMA de către investitorul american Steve Cohen, alăturându-se celor aproximativ treizeci de lucrări ale artistului aflate deja în colecțiile muzeului.

În secolul al XIX-lea: câteva rămășițe fine pe paletă

Este foarte probabil ca „La Liberté guidant people” (1830), capodopera lui Eugène Delacroix, să fi fost realizată, la fel ca alte tablouri ale pictorului și ale contemporanilor săi, folosind maro de mumie, un pigment obținut din organe zdrobite, deosebit de apreciat pentru transparența sa. Acest material surprinzător își are originile în farmacopee. Vândute sub formă de pudră de către apotecari, rămășițele egiptenilor îmbălsămați trebuiau să vindece, printre altele, epilepsia și arsurile la stomac. Utilizarea medicală a fost deturnată de artiști, care amestecau rămășițele cadavrelor cu ulei uscat sau lac. În secolele XVIII și XIX, această substanță a ajuns pe paletele pictorilor. Astăzi, echivalentul chimic este disponibil la comercianții cu amănuntul de materiale de artă.

Sarah Levy: un portret al lui Trump

În 2015, folosirea sângelui menstrual pentru a picta a stârnit controverse. „Puteai vedea sânge ieșind din ochii ei… sânge ieșind din ea… oriunde ar fi fost”, a spus Donald Trump după o dezbatere despre Megyn Kelly, prezentatoarea Fox News. Șocată, artista Sarah Levy (născută în 1989) a schimbat cărbunele, materialul ei preferat, cu fluidele ei corporale pentru a picta un portret al candidatului la președinție. Această inițiativă a dat naștere hashtag-ului #periodsarenotaninsult (menstruația nu sunt o insultă), susținut de câteva persoane înainte de a face loc unui potop de insulte. Înjurată, Levy a insistat totuși să își vândă lucrarea pe eBay, încasările urmând să ajungă la o organizație caritabilă pentru refugiați și migranți.

Soutine: pictura în sânge

În anii 1920, Chaïm Soutine a început o serie de picturi pe tema carcaselor de bou, inspirat de celebrul „Bœuf écorché” (1655) al lui Rembrandt. Nu s-a pus problema copierii picturii ca atare. În schimb, l-a revizitat în atelierul său de pe strada Saint-Gothard, în Montparnasse. Pentru a face acest lucru, obține bucăți de carne de la abatoarele Vaugirard. Iar partenera sa îl stropea regulat cu sânge proaspăt. Mirosul era îngrozitor, până la punctul de a-i supăra pe vecini. Această idee sângeroasă a dat naștere mai multor versiuni, printre care „Le Bœuf écorché” (Boul jupuit) și „Bœuf et tête de veau” (Boul și capul de vițel), aflate în muzeele Grenoble și Orangerie din Paris.

Pete Doherty și Amy Winehouse: prieteni de sânge

Cântărețul Pete Doherty nu se teme de anemie. Tehnica sa se bazează pe ceea ce el numește „stropi de sânge”: își înțeapă degetul, apoi îl folosește ca pe o pensulă. Dar provocatorul englez nu își înțeapă doar mâna. De exemplu, pentru „Ladylike”, un portret al lui Amy Winehouse vândut cu 43.000 de euro la licitație, Doherty și-a pus modelul și prietenul la treabă. Pentru a finaliza lucrarea, cei doi cantautori și-au folosit sângele propriu.

Cai Guo-Qiang: frunze explodate

Opera artistului chinez Cai Guo-Qiang este spectaculoasă. Desenele sale sunt rezultatul unor adevărate explozii. După ce contururile au fost marcate cu praf de pușcă pe o suprafață plană, acestea sunt trasate. Operațiunea nu este lipsită de riscuri, dar merită distracția în ochii artistului, care caută să provoace în fiecare – înainte și după marele „bum! – un foc de artificii al emoțiilor. Având în vedere abilitățile sale pirotehnice, nu este de mirare că acest virtuoz al detonării, care a expus în întreaga lume (la Met și Guggenheim din New York, la MAMAC din Nisa și la Tripostal din Lille), a fost invitat să participe la ceremoniile de deschidere și de închidere ale Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing.

Foto credit: Sarah Levy, „Whatever (Bloody Trump)”, 2015