Cel mai mare tablou din colecția Prado, caracterizat de opulență și expresivitate
Cel mai mare tablou din colecția Muzeului Prado măsoară 2,80 metri înălțime și 9,52 metri lățime și este singura operă a pictorului polonez Bartholomaus Strobel cel Tânăr din patrimoniul instituției madrilene, o scenă plină de personaje și elemente care redau opulența.
„Decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul și banchetul lui Irod/ Degollación de san Juan Bautista y banquete de Herodes” a fost pictat între anii 1630 și 1633.
Printre personaje se află Salomeea, care îi prezintă pe o tavă lui Irod capul Sfântului Ioan, al căui trup este de asemenea pictat între figuri contemporane artistului de secol XVII, ca împăratul Fernando II și generalul Wallestein.
Expresivitatea accentuată a figurilor și singularitatea unei compoziții orizontale caracterizează această pictură, spun experții de la Prado. Acestora le sunt adăugate gustul pentru descrierea precisă a detaliilor, interesul pentru somptuozitate și resursele de lumină obișnuite în opera acestui artist.
Tabloul a ajuns în anul 1746 în colecția reginei Isabel Farnesio din Palatul La Granja.
Bartholomeus Strobel s-a născut în Breslavia (azi Wroclaw) în 1591 și a murit în Torun, după anul 1650. În jurul anului 1610 s-a stabilit la Praga, în anturajul curții lui Rudolf al II-lea. În 1615 era pictor al arhiducelui Carol al Austriei.
Prieten al poetului Martin von Opitz, pictorul a fost autorul unui tratat artistic care s-a pierdut. Din cauza Războiului de Treizeci de Ani, s-a mutat în 1634 la Gdansk și până în 1650 a lucrat în Prusia Orientală și Lituania, unde a realizat în principal picturi de altar și portrete.
