
Cinci femei remarcabile pictate de Corneliu Baba / galerie foto
O rară retrospectivă a operei lui Corneliu Baba prezintă portretistica lui feminină, acum în prim-plan la Muzeul Colecțiilor de Artă, unde sunt expuse zeci de picturi și schițe, alături de documente din atelierul artistului.
Corneliu Baba (1906 – 1997), elev preferat al lui Nicolae Tonitza, a căutat permanent să redea chipul feminin într-un mod exemplar, așa cum arată notele lui în carnetele de atelier. Iar expoziția demonstrează acest lucru. Între cele mai mult de 80 de lucrări expuse se regăsesc de la țărănci la portrete de copii, de la figuri familiale la personalități ale scenei românești. Curatorial a ales cinci portrete remarcabile.
Mama artistului (1934)
Corneliu Baba reda în caietele lui o amintire legată de mama sa, Matilda, mărturisind că probabil nu a cunoscut-o vreodată cu adevărat pe femeia care îl aștepta „pe banca din grădină, lângă treptele de la intrare” ori de câte ori revenea el acasă.
„Când a adormit pentru totdeauna, într-o seară de noiembrie, de-abia atunci parcă mintea mea s-a luminat deodată și mi-am dat seama cine a fost. Sau poate nu mi-am dat seama nici atunci. Nici acum nu știu cine a fost”.
Lucrarea, ulei pe pânză, face parte dintr-o colecție particulară.

Mama artistului, 1934, Corneliu Baba, curatorial
Constanța Cornescu (1941)
Constanța Cornescu, prima soție a lui Corneliu Baba, a fost imortalizată la Iași, cu un an înainte ca cei doi să se despartă. Ea i-a fost colegă din timpul studenției la Academia de Artă „George Enescu” cu care s-a căsătorit în 1936.
„Am fost fericit, am fost dezamăgit, am suferit, m-am vindecat. Am trăit tot ce trebuia trăit. Ne-am despărțit în 1942 când începuse războiul”, nota Baba.
Uleiul pe pânză face parte din colecția Muzeului Național de Artă al României – secția de Artă Modernă.

Constanța Cornescu, 1941, Corneliu Baba, curatorial
Lucia Sturza Bulandra (1953)
Un portret grav, explicat de Baba în ton euforic, după o reprezentație teatrală a marii doamne a scenei românești: „Într-o seară am văzut-o pe Lucia Sturza Bulandra la Teatru Municipal interpretând rolul Vssei Jeleznova de Gorki. Jucase admirabil și prezența tiranicei moșierițe mă urmărea”.
„Rochia de catifea îi dă o prestanță mare, jaboul alb cu roșu oranj al părului, cu verdele rece și metalic din fond mă pasionează. Ideea monumentalului, a portretului grav care să impresioneze prin mijloace picturale, mă invita la portretistica spre care tindeam și care îmi pretindea să descopăr în expresii, în fizionomii taine ascunse, nebăgate în seamă”.
El continuă: „Îmi plăcea să caut cu paleta în mână ceva despre care Tonitza îmi vorbise o noapte întreagă, despre expresivitatea unei priviri, a unei grimase ca și a unui gest al mâinilor, dar și despre expresivitatea realității neînsuflețite și aceasta mă interesa să mă prezinte în originalitatea sau banalitatea creației mele”.
Pictura, ulei pe pânză, face parte din colecția Muzeului Național de Artă al României – secția de Artă Modernă.

Lucia Sturza Bulandra, 1953, Corneliu Baba, curatorial
Elena Haschke-Marinescu (1956)
Elena Haschke-Marinescu (1936 – 2000), artistă decoratoare, era studentă la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” pe vremea când Baba i-a realizat portretul.
Artistul remarca alburile și nuanțele folosite pentru a reda chipul și rochia pe care o purta modelul.
„Ce univers seducător sunt aceste alburi pentru mine – cutele lor și paleta complexă din care este alcătuit «albul» primind din jur tot ce se află pe întinderea paletei. Cum cântă albastrul umbrelor sau griurile reci, sau brunurile și rozurile violacee în lumină, sau galbenurile. Zile întregi pot sta în fața unei bucăți de pânză albă încercând să-I descifrez misterul cromatic și ce victorie e să poți realiza ceva pictural din ceea ce se cheamă o draperie albă”.
Portretul, ulei pe pânză, face parte din colecția Muzeului Municipiului București.

Elena Haschke-Marinescu, 1956, Corneliu Baba, curatorial
Monica Ghiuță (1967)
Portret de fată în roșu, cum este intitulat cel realizat actriței de teatru și film Monica Ghiuță (1940 – 2019), a fost realizat în atelierul artistului.
Prin poziția mâinilor, și redată purtând o rochie roșie, pe un fundal închis, portretul denotă liniștea personajului și încrederea pe care o avea față de cel care o picta.
Uleiul pe pânză face parte din colecția Muzeului Național de Artă al României – secția de Artă Modernă.

Filora Iosif, 1964, Monica Ghiuță, 1967, Maria Calleya, 1982, de Corneliu Baba, curatorial
Lucrările de artă și obiectele prezentate în expoziție fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României și al Muzeului Colecțiilor de Artă (colecțiile Corneliu Baba și I. Pas), precum și din alte muzee din Capitală (Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Municipiului București, Cabinetul de stampe – Biblioteca Academiei Române), dar și din țară – Muzeul de Artă Craiova, Muzeul „Vasile Pârvanˮ din Bârlad, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Muzeul Național de Artă Timișoara -, alături de lucrări ce provin din colecția artistului și din colecții particulare.
„Corneliu Baba. Chipul feminin – O privire în detaliu”, curatoriată de Liliana Chiriac și Maria Muscalu Albani, poate fi vizitată la MCA până la 15 martie 2026.









