CoBrA, mișcarea artistică ce a durat trei ani și a influențat de-a lungul deceniilor

CoBrA a căutat avangarda supremă și a fost, potrivit istoricului de artă Willemijn Stokvis, care a analizat îndeaproape această mișcare artistică, „ultima mișcare avangardistă a secolului XX”.

Grupul artistic radical, activ din 1948 până în 1951, și-a luat numele de la orașele de origine ale membrilor fondatori – Copenhaga, Bruxelles și Amsterdam.

CoBrA, care a avut mai mult de 40 de membri, a fost și prima mișcare avangardistă internațională care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial.

Punctul de pornire

Povestea CoBrA a început în 1946, când artistul olandez Constant Nieuwenhuys, cunoscut sub numele de Constant, l-a întâlnit pe pictorul, sculptorul și scriitorul danez Asger Jorn la o expoziție Joan Miró din Paris.

Jorn, care fusese expus la o artă mai progresistă datorită ocupației mai permisive a Danemarcei în timpul războiului, i-a arătat lui Constant ce înseamnă arta experimentală internațională. Între timp, poetul belgian Christian Dotremont, suprarealist revoluționar comunist, ca și Jorn, a căutat o artă care să poată crea schimbări sociale prin trezirea creativității latente a umanității, după cum apreciază specialiștii de la Museum Cobra, fondat în 1995 lângă Amsterdam.

În 1948, artiștii s-au reunit la Paris pentru o conferință internațională a avangardei. Dotremont a redactat manifestul CoBrA, intitulat „La cause était entendue” („Cazul a fost rezolvat”), inspirat din manifestul suprarealiștilor revoluționari „La cause est entendue” („Cazul este rezolvat”), ca o revoltă față de accentele autoritare ale conferinței. Cei șase membri fondatori ai CoBrA – inclusiv Jorn și Constant, colegii săi pictori experimentali olandezi Karel Appel și Corneille și pictorul belgian Joseph Noiret – au semnat manifestul lui Dotremont la cafeneaua Hôtel Notre Dame.

Cele patru principii

Artiștii CoBrA au urmat patru principii: „creația înaintea teoriei; arta trebuie să aibă rădăcini; materialismul care începe cu materialul; semnul ca simbol al bunăstării, al spontaneității, al experimentării”.

Convingerile cu privire la misiunea CoBrA au variat, fie că erau axate pe politică sau pe polarizări interdisciplinare.

Estetica

Estetica artiștilor era inspirată din arta marginală, populară și preistorică. Lucrările artiștilor CoBrA erau colorate, texturate și intenționat copilărești. Ele prezentau adesea animale și tușe spontane, gestuale, evocând expresionismul abstract, evitând în același timp obsesia acestei mișcări pentru geniul singular.

Pe măsură ce s-a dezvoltat, mișcarea a fost majoritar masculină, dar a inclus un bărbat de culoare, sculptorul sud-african Ernest Mancoba, care era căsătorit cu sculptorița olandeză Sonja Ferlov.

Scriitori precum poeta germană Anneliese Hager și artiști precum pictorul olandez Eugène Brands s-au alăturat mișcării în scurt timp, iar CoBrA a început să producă un ziar, picturi în colaborare și expoziții.

Expoziții în instituții de prestigiu și ruptura definitivă

Muzeul Stedelijk din Amsterdam a organizat, în 1949, prima lor expoziție instituțională, cumpărând și pânze de la cei 29 de artiști încercați din punct de vedere financiar. Presa olandeză a numit arta lor „mâzgăleli, bâlbâieli și pete”, aducând faimă mișcării artistice.

Mișcarea s-a destrămat după a doua sa expoziție instituțională, la Palais des Beaux-Arts din Liège, în 1951. Colecționari privați au finanțat expoziția a 33 de artiști, inclusiv afiliați vag grupului, precum Joan Miró și Alberto Giacometti, împletind astfel CoBrA cu arta comercială. CoBrA a renunțat, dar asta nu a însemnat finalul carierei artiștilor membri.

Jorn a contribuit la crearea organizației Situationists. Artistul belgian Pierre Alechinsky și artistul danez Else Alfelt au rămas fideli stilului CoBrA.

Willemijn Stokvis a publicat primul ei text definitoriu despre CoBrA în 1974. De atunci, interesul pentru influența mișcării a crescut constant. În deceniile care au urmat dispariției CoBrA au apărut dispute cu privire la cine se poate numi un adevărat CoBrA. În 1999, Constant și Corneille au atacat chiar Museum Cobra pentru că a inclus doi artiști dubitativi în colecția sa.
În același timp, în perioada de după, unii ca Jean Dubuffet și Jean-Michel Basquiat au găsit inspirație în lucrările CoBrA.

Credit foto: Niels Vis/ Museum Cobra