Constantin Flondor și Mirel Vieru, la Jecza Gallery București

Jecza Gallery București anunță pentru 6 noiembrie vernisajul „Topologii fractale ale infinitului”, o expoziție ce aduce în dialog lucrările artiștilor Constantin Flondor și Mirel Vieru, într-un concept curatorial semnat de Maria Rus Bojan.

Spațiul este împărțit cu Scânteia+ la Casa Presei Libere. Este vorba despre o platformă curatorială comună, menite să conecteze două spații complementare dedicate artei contemporane printr-un program dinamic de expoziții și colaborări care vor aduce în dialog artiști, curatori și publicul din Capitală.

„Topologii fractale ale infinitului” este ddeschisă până la 11 ianuarie 2026. În spațiul Scânteia+ este deschisă expoziția „25 de ani de arhitectură românească contemporană. O arhivă vizuală igloo” care propune, în premieră, o privire amplă asupra evoluției arhitecturii din România în perioada 2000 – 2025: mai mult de 100 de proiecte semnate de birouri și arhitecți reprezentativi pentru aceste două decenii și jumătate.

Dialog între generații

„Expoziția a fost concepută ca o platformă de dialog intergenerațional, ce înscenează o conversație între doi artiști de vârste și sensibilități diferite, dar complementari în ce privește modul de investigare al dinamicilor și geometriilor complexe, ce reproduc la scară umană ordinea intrinsecă a universului. Articulată ca un spațiu ce privilegiază noi perspective de înțelegere, expoziția cartografiază topologiile fractale recurente din creațiile ambilor artiști, relevând procesul de transformare continuă al relației dintre idee și formă, în compoziții picturale ce reverberează semnificații universale.

În lucrările maestrului Constantin Flondor, natura însăși devine o desfășurare fractală – o evoluție ce se repetă necontenit printr-o expansiune infinită către noi tărâmuri ale cunoașterii. Construind o punte între realitatea imediată și universul nesfârșit, topologiile fractale prezente în picturile sale sunt reflecții abstracte ale unui proces creativ, bazat pe observațiile și cercetările sale îndelungate despre regulile și principiile matematice ce guvernează creșterea în natură.

Încă de la începutul carierei sale, în anii 1960, și până azi, grădina este pentru Flondor teritoriul de experimentare al preocupărilor sale conceptuale, un topos al intersecțiilor privilegiate, unde geometriile mentale și reprezentările directe se împletesc în compoziții rafinate, de o estetică inconfundabilă.

Corpul de lucrări selectate pentru această expoziție reflectă curiozitatea permanentă a artistului de a contempla natura, de a lucra în natură și cu natura însăși, într-un demers de înțelegere profundă a ordinelor implicite și explicite ce reconstruiesc plenitudinea lumii prin înfășurări și desfășurări de sensuri noi.

O abordare similară o regăsim și în creațiile recente ale mai tânărului artist Mirel Vieru. Peisajele sale imaginare, aflate într-o evoluție continuă, surprind profunzimea și complexitatea infinită a fractalilor, producând imagini care evocă atât vastitatea cosmică, cât și detaliul microscopic.

Seria de lucrări din această expoziție combină fragmente vizuale, tăiate și recompuse, ale unor picturi anterioare, menite să chestioneze conceptul de „geometrie a incompletului”. Fiecare compoziție este rezultatul unui amplu proces de recompunere, relevând o geometrie instabilă, alcătuită din fragmente decupate și recontextualizate, unde timpul și spațiul se suprapun, iar sensul se multiplică. Fără să urmărească restaurarea unui întreg pierdut, artistul își propune o (re)construire a unei noi ordini vizuale, bazate pe însăși tensiunea dintre ruptură și continuitate.

Într-o epocă a relativismului și a nihilismului, aceste demersuri artistice de căutare a armoniilor universale devin unelte prețioase pentru reconfigurarea unei noi filosofii a sensului – una care celebrează deschiderea, pluralitatea și formele plenitudinii infinite. Fiecare pânză din această expoziție schițează o geometrie deschisă, un dialog între ceea ce a fost și ceea ce poate fi, între amintire și prezent, între formă și absență, unde ritmul și discontinuitatea devin principii de compoziție.

Fragmentul – nu este o lipsă, el conține în sine întregul, îl evocă, îl destabilizează. În această logică de reproducere infinită a topologiilor fractale, pictura acestor artiști articulează o veritabilă hartă a memoriei, o arhitectură a rupturii și o poetică a reconstrucției”, notează curatoarea Maria Rus Bojan.

Despre Constantin Flondor

Constantin Flondor este o figură centrală a avangardei postbelice din România. El a fost co-fondator al colectivelor artistice 1+1+1 (1966–1969), Sigma (1969–1981) și Prolog (activ din 1985), grupuri care au explorat intersecțiile experimentale dintre artă, știință și pedagogie.

În calitate de director și co-fondator al unui program educațional progresist la Liceul de Artă din Timișoara (1969–1975), Flondor a contribuit la formarea unei noi generații de artiști, integrând matematica, cibernetica și principiile constructiviste în educația artistică vizuală. Din 1993, a fost de asemenea profesor invitat la școlile de vară din Beratzhausen, Germania, continuându-și angajamentul față de învățarea colaborativă și schimbul de idei.

Practica artistică a lui Flondor este profund influențată de gândirea constructivistă și de un interes riguros pentru sisteme și algoritmi. Atât în lucrările sale individuale, cât și în proiectele colective, fiecare element funcționează ca o unitate de date într-o ecuație vizuală amplă, rezultând compoziții simultan raționale și poetice. Lucrările sale investighează adesea relația dintre formele para-arhitecturale și mediul lor, explorând modul în care structurile interacționează cu spațiul, lumina și percepția.

De-a lungul unei cariere de mai multe decenii, Flondor a reușit să unească arta, știința și pedagogia, propunând un model de practică artistică atât analitică, cât și contemplativă – o încercare de a descifra lumea, rămânând totodată deschis misterului ei.

Despre Mirel Vieru

Mirel Vieru trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, unde a absolvit în 2004 Universitatea de Artă și Design, iar în 2006 a urmat studii de master cu bursă la Școala de Arte Plastice din Atena. Teza sa de doctorat reprezintă un studiu asupra ideii că arta și viața de zi cu zi în secolul XX sunt strâns legate. Dacă în trecut „marea artă” (împreună cu „marea metafizică”) purtau valori transcendentale din abundență, în secolul XX acestea au devenit profund cotidiene.

Practica lui artistică este una profund reflexivă. Principalele teme care o structurează se conturează în jurul unor idei centrale: perechea de dihotomii ca modalitate esențială de definire a gândirii umane, tema limitei, tema pliului – o temă care explorează modul în care gândirea și spațiul se pliază împreună – și felul în care percepem spațiul.