Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
curatorial.ro  /  Artǎ   /  Corneliu Baba. O privire de aproape
corneliu baba, expozitie, muzeul national de arta timisoara

Corneliu Baba. O privire de aproape

Expoziția „Corneliu Baba. O privire de aproape” este găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara începând cu 7 noiembrie.

Cea mai consistentă colecție publică de lucrări ale maestrului Corneliu Baba e prezentată într-o nouă abordare, în Galeria Colecției din MNArT.

Expoziția cuprinde lucrări provenind din patrimoniul muzeului timișorean și din Donația Corneliu Baba, cărora li se adaugă lucrări împrumutate din colecția artistului, curatoriată de Maria Muscalu-Albani, și din SUN-Collection.

Corneliu Baba (1906 – 1997) poate fi considerat cel mai mare portretist român. A fost fiul pictorului de biserici Gheorghe Baba și elevul lui Nicolae Tonitza la Școala de Arte Frumoase din Iași, unde a devenit ulterior profesor.

A refuzat să se alăture curentului modernist ce domina lumea artei, găsindu-și drumul propriu și devenind cunoscut la nivel internațional încă din anii 1960. Principalele genuri pe care pictorul le-a abordat de-a lungul întregii sale creații sunt portretul – cu insistență asupra autoportretului – și compoziția cu personaje, inspirată o lungă perioadă din viața satului, a celor umili sau marginali. Compozițiile cu țărani sunt cele care i-au adus notorietatea, personajele lui fiind redate într-un stil realist, fără cosmetizări din penel.

Naturile statice pictate cu precădere la începutul creației etalează obiecte prețioase și gospodărești, vânat sau alimente. Peisajul, gen frecventat mai rar și sortit în timp abandonului, ca și natura statică, a fost ales cu precădere din mediul citadin; prin ciclul Venețiilor, artistul se raportează din nou la tradiție, fiind interesat de arhitectura somptuoasă a orașului de pe lagună și de felul în care aceasta își reflectă în apă lumini, umbre și tăinuite penumbre.

Din cauza relației problematice cu autoritățile din anii 1940, a fost închis, iar postul de profesor de pictură de la Iași, suspendat. După 1950, relațiile s-au îmbunătățit, Baba pictând, pentru o scurtă perioadă, în spiritul realismului socialist, pe care l-a abandonat repede. Ultimele două decenii de activitate a marcat un capitol foarte important din activitatea sa – a pictat arlechini, regi nebuni și spaime.