Creația controversată și sumbră a lui Hugo Simberg, tezaurul celei mai fericite țări din lume

Sumbrul tablou „Îngerul rănit/ Haavoittunut enkeli” (1903) al pictorului simbolist Hugo Simberg este una dintre cele mai valoroase și iubite lucrări de artă din Finlanda, țara cea mai fericită din lume.

Potrivit specialiștilor, artistul care a trăit în perioada 1873 – 1917 a scos în evidență clar-obscurul unei țări sfâșiate între tradiție și modernitate.

Ateneum Art Museum din Helsinki, unde se află opera de artă, a făcut un sondaj de opinie în 2006 întrebând finlandezii care dintre cele mai mult de patru mii de lucrări din colecția sa este preferată. „Îngerul rănit” a fost aleasă, primind titlul de „pictura națională” a Finlandei.

Ea reprezintă un înger blond cu un bandaj pus în jurul ochilor și aripi ușor însângerate, care este purtat pe o targă de doi băieți tineri. Culorile sumbre în care sunt redați băieții contrastează cu lumină emanată de acest mic înger.

O alegere surprinzătoare

Alegerea tabloului lui Simberg, care a fost prezentat prima dată în expoziția de toamnă a Ateneum din 1903, a surprins. Este adevărat că oamenii, peisajele și creaturile mistice din mediul rural finlandez au fost printre protagoniștii operei lui Simberg, dar el a avut mereu o abordare sumbră, tulburătoare, în care moartea pare să umbrească pânza.

A fost de neînțeles cum un tablou atât de ambiguu a putut să-i atragă atât de mult pe finlandezi, fără a avea, la prima vedere, un simbol al identității naționale a țării, considerată mereu cea mai fericită din lume.

Finlandezii susțineau, potrivit El Cultural, că unul dintre motivele care i-au determinat să aleagă acest tablou în locul unuia al unor maeștri clasici și mai luminoși, precum Albert Edelfelt și Akseli Gallen-Kallela, ambii mentori ai lui Simberg, a fost tocmai melancolia transmisă de peisaj.

Simbol al puterii și al recuperării

Pictorul nu a dorit vreodată să ofere propria interpretare a tabloului, pentru că nu dorea să condiționeze imaginația spectatorilor. După moartea mamei sale, în 1897, a suferit o gravă cădere nervoasă care a dus la meningită și a stat la pat o lungă perioadă de timp.

După ce a ieșit din spital, a pictat „Îngerul rănit”, care a devenit un simbol al puterii și al recuperării sale. A fost pictura lui preferată, cea de care era cel mai mândru și cea mai reușită. El însuși a fost surprins de cât de bine a fost primită în cercurile artistice de la acea vreme.

Decorarea interiorului catedralei luterane din Tampere

Hugo Simberg a fost recomandat de Edelfelt și Gallen-Kallela pentru a decora, între 1905 și 1906, interiorul catedralei luterane din Tampere, cunoscută sub numele de Biserica Sfântul Ioan și proiectată de Lars Sonck.

În acest scop, el a pictat o nouă versiune a „Îngerului rănit”, în frescă, și a inclus detalii care fac referire la oraș. În fundalul peisajului se află coșuri mari de fum care aduc un omagiu principalului centru industrial național al vremii.

Simberg a adus sub forma unei fresce în Catedrala Tampere o altă lucrare majoră a sa, „Grădina morții” (1896). Aceasta este poate chiar mai sumbră decât „Îngerul rănit”, deoarece înfățișează moartea drept schelete, ca niște figuri binevoitoare ce îngrijesc armonios o grădină ale cărei flori ar putea fi suflete.

Ispita și păcatul, în cel mai important loc din catedrală

Tavanele mari ale catedralei sunt decorate cu o altă lucrare a lui Simberg, „Copiii încâlciți”. Această lucrare panoramică înfățișează copii goi încurcați într-un fel de coroană de păducel.

Lucrarea care poate atrage cel mai mult atenția este „Șarpele”, situată în cel mai important loc din biserică, cupola. Simbolizând ispita și păcatul, șarpele înconjurat de aripi de înger a fost cea mai controversată lucrare de catedrală a pictorului. Înainte ca Simberg să termine de pictat „Copiii încâlciți”, în Tampere circulau zvonuri care îl asociau pe pictor cu pederastia și a fost sugerat ca lucrarea să fie acoperită cu frunze de smochin înainte ca rezultatul final să fie văzut.
Deși a continuat să lucreze, presiunea mediatică și criticile i-au afectat artistului sănătatea mentală și fizică.

Cu toate acestea, Hugo Simberg nu a fost interesat de simbolismul creștin tradițional și nici nu i-a fost cerut în mod explicit să adere la acesta. Picturile din catedrală erau legate de teme personale din opera sa, permițând un simbolism oniric și mistic care reflecta asupra umanității, tristeții, pierderii inocenței și morții.

Fără a respecta cerințele stereotipe ale picturii religioase și chiar provocând controverse, multe dintre lucrările lui au fost semnate „Anno mundi” (anul lumii) în loc de „Anno domini” (anul Domnului).

Dezbatere între modernitate și tradiție

Distanțarea de valorile religioase i-a cauzat numeroase probleme cu membrii clerului, care au fost aproape de a renunța la toată munca lui din catedrală. Simberg a avut alături o mare parte a elitei artistice finlandeze, care considera că experiența religioasă și cea artistică ar trebui să aibă aceeași valoare.

Picturile lui Hugo Simberg au creat o dezbatere socială în care a fost contestată nu numai durabilitatea lucrărilor din catedrală, ci și relevanța valorilor conservatoare pe care se întemeia societatea finlandeză. Un secol mai târziu, această dezbatere între modernitate și tradiție pare să fi fost depășită, dar este încă înrădăcinată în obiceiuri și tradiții, demonstrând că Finlanda este o țară cu un bagaj mixt.

Fotografie principală: „Îngerul rănit”, de Hugo Simberg (c) Finnish National Gallery / Hannu Aaltonen; Ahlström Collection