Cronică a expoziției „Incognito” de la Palatele Brâncovenești Mogoșoaia

Cristina Simion, curatoarea expoziției „Incognito” cu lucrări de Ion Isaila, deschisă la parterul Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, explică într-o cronică, pentru curatorial.ro, conceptul și mesajul transmis de artist.

Expoziția este deschisă până pe 12 decembrie 2022 la Așezământul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia. Artistul Ion Isaila prezintă cea mai mare și mai reprezentativă expoziție personală din cariera sa, „Incognito”.

Cu studii academice de artă în România și Germania și cu o reputație solidă în siajul școlii conceptuale de la Düsseldorf, Isaila a expus – în ultimele trei decenii și jumătate – mai ales în spațiul german și francez, unde a trăit și a creat. Revenit de câțiva ani în atenția publicului din România, cu mai multe participări la expoziții colective și tabere de artă, dar și cu mai multe expoziții personale (între altele, „Quo Vadis”, la Bienala Internațională de Arte Vizuale Brașov 2021 și recenta „Dadaimportexport// Presă. Protocol. Propagandă” la Biblioteca Națională a României), Isaila își imparte în prezent timpul creativ între atelierul din Düsseldorf și Sibiul natal.

„Incognito”, serii diferite de lucrări reprezentative

„Incognito” este o retrospectivă căreia i se refuză explicit acest statut. Prezentând publicului serii diferite de lucrări reprezentative nu atât unor perioade de creație distincte, cât idealului artistic pe care Isaila îl urmează, expoziția este gândită astfel încât să propună o selecție impresionantă prin sobrietate ascetică.

Alegând sa folosească un limbaj vizual minimalist, esențial și formal, specific mai degrabă graficii – care lucrează cu însemne, simboluri și ideograme, Ion Ilarion Isaila dezvăluie în expoziția „Incognito” nu doar crezul său artistic, dar mai ales rezultatele unei cercetări metodice, care durează de decenii.
Decizia artistului de a folosi micro-spațiul ca suport pentru un discurs despre identitate în istorie ii transformă lucrările, grupate în serii, într-un repertoriu indispensabil de fragmente capitale, în care imaginea de ansamblu e dominantă, însă elementele structurale nu își pierd conformitatea, ci sunt potențate de aceeași idee, sub semnul căreia se așează.

Seriile enciclopedice „Compendium” și „Toussaint”, mai ales, sunt monumentale nu doar prin numărul lucrărilor, ci și prin varietatea repertoriului de elemente cardinale unice, radicalizate sub emblema metaforei, legendare prin puterea lor spirituală și testate într-un timp milenar.
Doar seria „Compendium”, prezentată parțial în aceasă expoziție, cuprinde peste 400 de lucrări, o colecție de forme elementare extrase din arhitectura romanică și mai ales din studiul acribic al artei constructorilor de catedrale cisterciene din Franța.
„Toussaint” este o cartotecă a tuturor sfinților   și sfintelor catolicismului francez, reduși la rezonanța numelor trecute în Registrul Sfinților, la simbolistica elementară a reprezentării literale, prin re-citire și re-citare, cu putere spirituală palingenetică multiplicată de repetiție.
„Matrix” (serie de o sută de lucrări) e o reducție încă și mai substanțială a formelor și elementelor din „Compendium”, până la condiția semnelor standardizate, în căutarea puterii lor esențiale, desubstanțializate.
Selecția de lucrări aparținând altor serii, de mai mică intindere, cum ar fi „Paris en Flammes” și „Ein Hod”, propune, și prin trimiterile cultural-geografice, o extindere a portofoliului de teme abordate de artist, subscrise însă aceleiași cercetări identitare și dublate de aceleași gesturi alegoric nodale în spații limitate care i-au definit lui Isaila cariera artistică.

Ion Isaila Solitarul

Isaila e o figura solitară. Fără a putea fi asimilat unei mișcări sau unui grup artistic, refuzând imaginea mitică a artistului „diferit de ceilalți”, căutând esența prin eforturi ciclice, monotone, aparent lipsite de aura inspirației, de strălucirea spontaneitatii creatoare, dar impregnate de o viziune artistică armonică și monumentală, Ion Isaila are o veritabila vocație de constructor în arta contemporană.

„Prefer să privesc activitatea mea după criterii normale, ca similară cu alte activități și refuz aura unicității și grandoarea demiurgică a creatorului (…).  Am fost mereu atras de ansamblu, de amploarea și dezvoltarea unor forme, fenomene, teme, entități. Aspectul formal în dezvoltarea și relațiile sale m-au preocupat mai mult decat anecdotele, povestirile sau simbolurile”, notează Isaila despre demersul său artistic.

Cu alte cuvinte, artistul reține condiția sa de truditor, în care numele, prestigiul, unicitatea, recunoașterea sunt elemente identitare pe care le refuză explicit și hotărât – de aici și titlul expoziției, „Incognito”, din latinul incognitus – necunoscut, menținând latina ca lingua franca, a expresiei universale, precum în cele mai multe dintre titlurile seriilor sale reprezentative, relevând încă o dată izvorul istoric al cercetărilor sale artistice.

Jumătate de secol de activitate

Oricât de irelevante îi sunt artistului ceremoniile, elogiul și triumful, e necesar să menționăm că în acest an, 2022, de intensă activitate expozițională, mai cu seamă în spațiul cultural român, Ion Isaila împlinește o jumătate de secol de exercițiu artistic matur, cu o construcție meticuloasă precum îi este și opera, începută în Sibiul natal, continuată cu deplină seriozitate în studiile artistice universitare la București și Düsseldorf și împlinită în decenii de muncă de atelier, în Franța și Germania.

Vocația sa de cercetător, de constructor și de colecționar enciclopedic nu e ilustrată doar de numeroase lucrări cu o valoare conceptuală incontestabilă, ci și de contribuțiile din ce în ce mai active la modernizarea mediului artistic contemporan, făcute cu o energie care desfide vârsta și timpurile.
Cum așezările lucrărilor unesc, despart și recompun seriile sale in funcție de spațiu, „Incognito”, în Palatele Brancovenești din Centrul de Cultură Mogoșoaia, continuă o bogată suită de expoziții în locuri prestigioase și încărcate de istorie, care devin astfel parte din alcătuirea euristică a unui traseu artistic – iertată îmi fie măreția cuvintelor – admirabil și reprezentativ.

Imagini publicate prin amabilitatea curatoarei Cristina Simion