Cum a ajuns „Sărutul” lui Rodin reprodus în diverse dimensiuni
O copie rară din bronz a sculpturii „Sărutul”, de Auguste Rodin, versiune de mici dimensiuni care îi poartă semnătura, părăsește un salon privat și este scoasă la licitație în orașul francez Angers, fiind estimat că va fi vândută pentru jumătate de milion de euro.
„Sărutul” există în zeci de versiuni realizate înainte de moartea lui Rodin, la vârsta de 77 de ani, în 1917, iar alte zeci de reproduceri și copii oficiale au apărut ulterior, făcând din aceasta una dintre cele mai replicate opere de artă din lume.
Un bronz rar realizat în timpul vieții lui Rodin, semnat de artist și care a fost în colecție privată în cea mai mare parte a secolului trecut, va fi scos la licitație în 25 aprilie la Chauviré & Courant din Angers.
Bronzul care măsoară 60 cm înălțime a stat în casa unei familii din vestul Franței și a fost unul dintre primele trei turnate în această dimensiune și a păstrat detaliile originale ale artistului. A fost comandat în 1904 de Jockey Club din Argentina pentru a fi oferit ca dar de nuntă lui Lucien Mérignac, campionul mondial și olimpic francez la scrimă. A fost turnat în FRanța, în iulie 1904, și dăruit lui Mérignac două luni mai târziu în Buenos Aires, unde el s-a căsătorit cu Christina Ruiz de Castillo.
Statueta lui Mérignac are o dedicație pentru campion pe baza sa. Mérignac și soția lui s-au întors mai târziu în Franța și s-au stabilit în La Flèche, în vest, unde el a fost instructor de scrimă la școala militară Prytanée. Christina a murit în 1923 și, 14 ani mai târziu, Mérignac s-a căsătorit cu una dintre elevele sale, Agathe Turgis. S-au mutat la Angers, în Valea Loarei, iar când el a murit în 1941, Turgis a continuat să predea scrimă. Proprietarul privat care rămâne anonim a fost unul dintre elevii lui Turgis. Ea a văzut bronzul într-un magazin local de antichități și l-a cumpărat pentru apartamentul său din Angers.
60 de bronzuri de 60 cm
Celebra sculptură „Sărutul/ Le Baiser” s-a născut din opera „Porțile infernului/ La Porte de l’Enfer”, realizată de Rodin în 1880. O scenă, deopotrivă, senzuală și scandaloasă. Artistul a decis să îi reprezinte pe Paolo și Francesca, personaje din poemul „Divina Comedie”, de Dante Alighieri, uciși de soțul ei, care îi surprinsese sărutându-se. Cei doi îndrăgostiți au fost apoi condamnați să rătăcească prin infern. Această statuie ocupa în marea creație o poziție proeminentă, până în 1886, când sculptorul și-a dat seama că această reprezentare a fericirii și senzualității era în contradicție cu tema proiectului său major.
Rodin a transformat-o într-o lucrare de sine stătătoare și a expus-o începând cu 1887. Succesul a fost imediat, iar pentru că nu puteau fi identificați cei doi îndrăgostiți, publicul a numit-o „Le Baiser/ Sărutul”.
Statul francez a comandat o versiune în marmură, mai mare, de 1,8 metri, pentru care Rodin a avut nevoie de aproximativ zece ani să o realizeze.
După succesul „Sărutului” la Paris Salon din 1898, Rodin a contactat turnătoria Maison Barbedienne și a încheiat un contract pe zece ani pentru reproducerea sculpturii. Este considerat că au fost turnate aproximativ 60 de bronzuri cu înălțime de 60 cm.
