Cum a pictat Henri Rousseau peisaje luxuriante fără să fi părăsit vreodată Franța
Henri Rousseau, postimpresionistul francez care picta scene din junglă deși nu văzuse vreodată una cu ochii săi, s-a inspirat pentru aceste lucrări din opere literare, relatări ale călătorilor, expoziții coloniale, articole de ziar, cataloage de colecție și vizite ocazionale la grădina zoologică din Paris.
Artistul francez s-a născut într-o familie săracă din clasa muncitoare, în 1844. A crescut în Laval, un oraș din vestul Franței care, deși pitoresc, nu putea fi catalogat drept exotic. Prima dată când a fost expus la locuri îndepărtate a fost când a obținut o slujbă la biroul vamal francez în 1868. Artist complet autodidact, al cărui stil idiosincratic combină elemente de primitivism și post-impresionism, Rousseau nu a fost vreodată recunoscut de establishmentul artistic francez. Cu toate acestea, el a câștigat respectul unor staruri în ascensiune precum Pablo Picasso.
Cea mai cunoscută pictură a lui e „Le Rêve”, creată în 1910, care arată o femeie goală întinsă pe o canapea în mijlocul junglei. Lei, păsări, elefanți și alte animale apar prin frunzișul dens pe care artistul l-a pictat în zone de culoare plate. Atât titlul, cât și imaginea în sine au fost inspirate de vizitele lui Rousseau la Muzeul de Istorie Naturală din Paris și la Jardin des Plantes, o grădină zoologică și botanică.
Legăturile cu imperialismul și orientalismul
În timp ce multe studii despre Henri Rousseau se concentrează asupra stilului său pictural – într-un articol de la National Gallery of Art este susținut că „picturile artistului ce reprezintă junglă sunt lipsite de soliditate, ca și cum ar fi reprezentări ale decorului teatral, frunzele și petalele gigantice fiind minim conturate astfel încât să creeze efectul unor decupaje suprapuse” – legătura lui cu istoriile culturale ale imperialismului și orientalismului este la fel de importantă pentru înțelegerea popularității sale.
Curentele sociale și politice care au dat naștere scenelor din junglă ale lui Rousseau sunt aceleași care au dus la „The Jungle Book” a lui Rudyard Kipling, la „The Heart of Darkness” a lui Joseph Conrad, la picturile academice realiste ale lui Jean-Léon Gérôme și la alte opere de artă care reflectă sau formulează fascinația Europei pentru Orient și modul în care europenii își imaginează și visează țările pe care le-au colonizat.
În timp ce unele dintre aceste fantezii sunt înrădăcinate în ambiția imperialistă, altele se bazează pe dorința, în mare parte inocentă, de a scăpa de opresiunea existenței urbane și de a se pierde într-o lume necunoscută, exotică, cvasi-magică.
Acest sentiment este evident într-o altă scenă de junglă a lui Rousseau, „Tropical Forest with Monkeys”, tot din 1910. Articolul din Gallery of Art interpretează „primatele antropomorfizate (…) nu ca adevărate animale sălbatice, ci, mai degrabă, ca reprezentând o evadare din «jungla» Parisului și din rutina zilnică a vieții civilizate”.
