Cum un întreg oraș poate fi o operă de artă
Artiștii conceptuali au numit artă tot felul de lucruri, de la pisoare la cranii împodobite cu bijuterii, dar puțini au susținut că un întreg oraș ar putea fi considerat o operă de artă. Asta a făcut artistul argentinian Alberto Greco în 1963, când s-a stabilit în Piedralaves (Spania), definindu-l ca readymade pe care l-a modificat apoi cu propriile intervenții. Una dintre acestea a însemnat ca localnicii să țină pancarte pe care scria „Operă de artă” în spaniolă.
Greco se întreba dacă era posibil să dai viață artei dincolo de limitele unei galerii, de unde și titlul unei expoziții prezentate de Museo Reina Sofía, care prezintă un artist ale cărui lucrări sunt destul de dificil de expus.
„Viva el arte vivo” este găzduită de muzeul madrilen din 11 februarie până în 8 iunie.
Alberto Greco, un traseu sinuos
Alberto Greco (Buenos Aires, 1931 – Barcelona, 1965) a fost o figură centrală a avangardei experimentale. Traiectoria lui poate fi descrisă ca un parcurs sinuos. Pictor informalist și MC al tombolelor și „expozițiilor itinerante”, poet și uneori actor, flâneur queer și fondator al arte vivo, Greco a transformat expunerea publică a propriei sale vieți într-un spațiu de invenție estetică, modulat între exhibiționism histrionic, eveniment media și zvonuri de stradă.
„Viva el arte vivo” este o expoziție care prezintă, retrospectiv, viața și arta lui Greco. Acțiunile lui au fost legate indisolubil de ruta migranților pe care a pornit în 1950: de la Buenos Aires la Puna de Atacama și Humahuaca, de la Paris la Rio de Janeiro și São Paulo, de la Genova și Roma la Madrid și Piedralaves, de la New York la Ibiza și Barcelona. În consecință, lucrările adunate în expoziție acoperă perioada 1949 – 1965, de la primele lui scrieri și picturi informaliste până la acțiunile și obiectele sale vivante; desenele din Madrid; colajele pe care le numea „auto-propagandă”; și, în sfârșit, romanul „Besos brujos”, scris cu puțin timp înainte de a-și lua viața.
Buenos Aires și Piedralaves, opere de artă
În arte vivo, fondată de Greco la Paris în martie 1962, mobilitatea vieții în manifestarea ei devine subiectul artei, scriu specialiștii de la Museo Reina Sofía. Sub sloganul arte vivo — pe care l-a numit ulterior vivo-dito — artistul a făcut din oameni, piețe și băi subiectele operei sale, a declarat Buenos Aires și Piedralaves opere de artă și a scris cu cretă pe străzile și zidurile Romei proclamația „Trăiască Arte Vivo”.
Arte vivo al lui Greco, pe care a înțeles-o ca artă a viitorului, s-a infiltrat și în desenele și colajele lui, cu referințe la mass-media și modulații afective legate de copilărie, kitsch și camp.
În „Manifiesto dito dell´arte vivo”, pe care l-a lipit pe zidurile din Genova, el a încurajat implicarea „în elementele vii ale realității noastre: mișcare, timp, oameni, conversații, mirosuri, zvonuri, locuri, situații”. Odată ajuns la Madrid, în 1963, a invocat un „moment vivo-dito”, care a culminat cu arderea unei pânze pictate colectiv, precum și cu executarea „încorporării personajelor pe pânză”, trasând siluetele modelelor reale pe pânze de mari dimensiuni. Greco, cu excepția câtorva ocazii izolate, a rămas în Spania până la moartea sa, doi ani mai târziu.
Foto: Alberto Greco, într-un act vivo-dito în Piedralaves, 1963; Museo Reina Sofía
